Excelentul cărturar Al. Zub va împlini peste puține săptămâni 90 de ani. Am avut plăcerea să-i editez acum 50 de ani (pentru fostul editor, și asta-i o aniversare!) principalele cărți adevărat apte să ateste valoarea reputatului istoric ieșean (primele două fuseseră bibliografii): i-am tipărit în același an, 1974, Vasile Pârvan, efigia cărturarului (468 de pagini) și Kogălniceanu istoric (852 pagini). Wikipedia le consideră drept primele de menționat la rubrica „lucrări remarcabile” ale lui Al. Zub. Interesant și puțin obișnuit atunci: ambele tomuri masive au apărut în 1974, când regulile editoriale ale vremii limitau apariția aceluiași autor doar într-un singur Plan editorial anual. Nu mai știu exact, dar cred că faptul îl explică procesul tipografic dificil (atunci se lucra trudnic, în plumb) al opului Kogălniceanu istoric, care a depășit limita obișnuită, și cartea a apărut în anul următor. Pentru Junimea a fost cea dintâi apariție de excelență poligrafică: legătorie cartonată cu cotor pânzat, broșare specială, planșe etc. Cum lumea de azi, care știe mai multe despre Becali decât de Ștefan cel Mare, repede uită, țin să reamintesc: în aprilie 1957, tânărul cărturar Al. Zub a organizat la Putna, împreună cu alți câțiva confrați, împlinirea celor 500 de ani de la urcarea pe tron a Voievodului Ștefan cel Mare. A fost considerat, culmea, act naționalist și antisovietic (?!), drept pentru care Al. Zub, împreună cu Aurel Popescu și Dumitru Vacariu, a fost condamnat de Tribunalul Militar Iași la 10 ani de închisoare (a petrecut șase la sinistra pușcărie Gherla)! Din rechizitoriu: „Intenționat s-a dedicat la acte huliganice pentru a provoca răscoale în masă, lucru pe care nu l-au reușit pentru că organele de stat au intrat în posesia acestor date și în consecință au putut lua măsuri de prevenire”. Acuza: răzvrătire! Incredibil! Doar era vorba despre aniversarea celor 500 de ani de la urcarea voievodului de la Suceava pe tronul Moldovei! După eliberarea din pușcărie, actualul academician a fost trimis în bătaie de joc profesor la o școală sătească din Hațeg! Culmea este că, după toate cele, „forurile” au continuat să-l hărțuiască. Amintește Al. Zub: „După unele călătorii în străinătate, venea un ofițer la Institutul unde lucram, lua raportul de serviciu pe care i-l adresam conducerii Institutului (exista o persoană <de protocol>), încerca sa intre în vorbă eventual și cu mine (...) Am reușit sa scap spunându-le că, dacă sunt situații care pun în pericol corpul social, îi voi căuta eu. Sigur, nu i-am căutat niciodată, dar n-am scăpat de insistențe”.Opera lui este copleșitoare: peste 2000 de lucrări în domeniul istoriei, primite cu importante premii naționale și internaționale, nenumărate participări la manifestări științifice și programe de profil. I s-au atribuit distincții de stat (între care cel mai important ordin național, „Steaua României”), conduce sectorul de istorie al Academiei, este unanim considerat printre cei mai importanți istorici români și-i receptat la superlativ printre confrații din străinătate. Doar pentru a-i trece în revistă bibliografic opera ar fi necesară la rându-i o carte! Și cum editorii trăiesc la rândul lor, cu modestia cuvenită, viața operelor trimise tiparului, mi-am îngăduit ca, în apropiata bucurie a aniversării celor 90 de ani împliniți de Al. Zub, să adaug, fie și de uz propriu, ca mărunt apendice, aniversarea jumătății de veac scursă de la apariția la „Junimea” ieșeană a tomurilor considerate drept întâile „cărți remarcabile” ale aniversatului. (Și n-aș vrea să uit, profitând de acest fericit prilej, să-i mulțumesc pentru că a scris despre cărțile mele în presa culturală și în emisiuni tv.). Îi trimit lui Al. Zub la așezământul „Cuvioasa Nazaria” de la Văratec, unde viețuiește sub generoasa oblăduire a Bisericii, cuvenitele urări de fericită lucrare și viață îndelungată. Tot la „Cuvioasa Nazaria”, în preajma amintirii Veronicăi, și-au trăit senectutea Zoe Dumitrescu Bușulenga, Bartolomeu Anania, Valeria Sadoveanu, Ștefania Velisar, văduva lui Ionel Teodoreanu și alte personaje marcante din istoria românilor. Iar Mănăstirea Văratec primește, prin aura oaspeților săi, nou spor de respectat temei cultural-cărturăresc.
P.S.
Mi se strepezesc dinții și închid ochii ori de câte ori apare la Prima tvsport zgâtia ce ne anunță că „începe liga și campionatul!” (de fapt, începute de cine știe când)! Oare nu ia seama nimeni de la Prima că orice promovare devine inversul ei dacă-i etern aceeași și transmisă la nesimțire? La meciurile de fotbal, fetișoara și companionii ei din care nici nu i se prea înțeleg spusele apar taman când se dau reluările cele mai așteptate! Dacă altfel nu se poate, barem mai schimbați oameni placa!