Mircea Radu IACOBAN

N-ați fost tentat niciodată să vă schimbați sexul, pardon, genul, și să deveniți de mâine încolo pur și simplu altceva – o dulce copilă, ori un june berbant, după ce în fapt și-n acte erați de-o viață, cum se spune, vițăvercea? Probabil, cei mai mulți ar spune că nu,  alții, mai puțini, dar și ei oameni cu egale drepturi, că da – și-i treaba lor. Și unii, și ceilalți, sunt îndreptățiți să-și rostuiască viața așa cum simt și  gândesc. Eu unul, cu temeiurile roase, tocite și pâclișite (e-deșteaptă vorbă de-a lui Creangă) de senectute, încă mai cred că Domnul a creat cum se cuvine și acolo unde trebuie atât bărbatul, cât și femeia.

Se pare că au apărut motive de contestare a construcției cerești; oricum, eu unul mă străduiesc (deja s-a instalat obișnuința) să tratez fondul chestiunii cu deplină neutralitate acceptată. Cu o singură excepție: transgenderii în lumea sportului. Nu că n-ar avea dreptul să concureze  și să obțină medalii, ci doar cu privire la bănuială că se încearcă eliminarea unui drept fundamental al sportivului și, în sine, al sportului: acela al eligibilității. Serena Williams l-a exprimat limpede și fără cusur: dacă ar juca cu Djokovici declarat femeie, ar fi făcută țăndări din primul ghem. S-ar zice că elocvența Sirinei n-ar lăsa urmă de contestare, și că eventuala discuție se cuvine să pornească obligatoriu de aici.

Numai că întreaga sumedenie de contraargumente din vălmășagul feluritelor intervenții, mai toate amintind Carta drepturilor fundamentale a UE („garantarea dreptului la demnitate umană, la viață și la integritatea persoanei”)  uitând că, în cazul cu pricina, orice drept ai invoca devine șubred taman în clipa în care pui întrebarea simplă „dacă Djokovici ar decide să se considere femeie...” Și nu numai Serenei i-ar fi închise toate titlurile, ci întreg tenisul feminin ar fi compromis, re-etajat de noua și ciudata realitate. La întrebarea extrem de simplă, directă și evident incontestabilă, nu se poate răspunde decât atât: eventualitate sportivă de neacceptat. De ce boxerii evoluează pe categorii strict diferite de greutate? Pentru ca masa forței fizice să nu poată îngădui unui boxer de la grea să nimicească fără alte atribute decât forța brută concurentul din categoria pană. Și nu consideră nimeni asta  element degradant! Însăși filosofia sportului pretinde adversarilor să aibă parte cât de cât de egalitatea șansei. Ceea ce-i oarecum posibil în sporturile de echipă, unde capacitățile fizice ale competiției (talia în basket de pildă) este considerată din veac atribut acceptabil al normalității.

Dar, pe de altă parte, de ce să fie  posibil un baschetbalist ce măsoară 2,30 metri, nu și un trans devenit femeie, fie el cu potență fizică  transpusă din alt gen? Or fi vorba despre drepturi într-adevăr egale? S-au sugerat soluții: sportivii trans să concureze în competiții aparte. N-ar  trebui atunci, ca și la box, să pretindem  astfel de compartimentări și-n baschet, cei de peste doi metri să fie trimiși în grad al competiției?  Contează că înr-un caz este vorba despre atribute fizice proprii, și în celălalt de rezultate decise din altă zonă a realităților fizice? Eu aș spune că da. Numai că pe măsură ce se complică discuțiile, soluțiile se eclipsează. S-a propus interzicerea  doar a sportivilor care și-au schimbat genul după ce activaseră de acum în ramura cu pricina, deosebindu-i deocamdată de nou veniții în lumea femeilor din pură, nevinovată și valabilă voință proprie. Pas de-i alege – și, oricum, tot discriminare-i. Același meșter Creangă avea o vorbă: „românul care nu-ncape în bortă, își mai leagă  și-o tidvă pe coadă!”

Când s-a decis acceptarea totală a transgenerilor, nimeni nu s-a gândit și la complicațiile aduse lumii sportului! Evident, nu-i poți accepta doar în tramvai și să-i excluzi din stadioane. Dar cum? Se pare că nu-s soluții întrutoul valabile. Între timp, ce se petrece? Femei cu barbă medaliate în lumea muzicii mai treacă-meargă, dar în sport chestiunea devine gravă. La Olimpiadă, italiana Angela Carini a fost trăsnită în secunda 46 a optimilor de bomba incredibilă trimisă de concurenta trans ce fusese descalificată de IBA în mondialele din 2023 tocmai pentru că nu respectă criteriile de eligibilitate (gâlgâia de testoseron). Carini nu și-a revenit deplin nici acum. Au contestat Tramp, Georgia Meloni, J.K. Rowming – ei și ce?

Tot la Paris, voleibalista Peyton Naccab, de 17 ani, lovită formidabil în față de o adversară trans, a rămas inconștientă. Acum are leziuni cerebrale și paralizie pe dreapta. Nu va mai juca niciodată.