Mircea Radu IACOBAN

Nu-i chiar bine să luăm în totală derâdere spusele Doamnei Șoșoacă, considerându-le simple elucubrații hazoase: în noianul de imprecații năboite cu zeamă de mahala se află nu odată și chestiuni realmente durerose, a căror revelare publică  s-ar cuveni apreciată. Multe dintre realitățile  vehement  clamate de la  tribunele ce încă o îngăduie arată destule tristeți  naționale și europene reale, aflate  în  pudică tăcere vinovată. Numai că totul depinde cum scrii ceea ce scrii, și mai ales legitimitatea până la capăt a celor spuse. Textele ei sunt aproape automat rejetate mai întâi din pricina  tonului violent buruienos, ireverențios și bombastic, amintind  berăriile celui de al treia Reich, apoi prea des gonflările  realității sunt peste poate de violent  negativate. În fine, fiindcă nicidecum  nu  poate fi admisă ideea ei generală potrivit căreia totu-i corupt, mizerabil și ordinar  în România și-n UE în afară de Diana Șoșoacă și votanții ei („cei care gândesc altfel să le fie rușine!”). Metoda preferată este exagerarea conștientă cu deturnare de sens și semnificații: mereu arată cicatrici îndoielnice datorate de inamici, iar  când a fost scoasă din sala Parlamentului European, chestorii când i-ar fi căzut ei lănțișorul cu cruciuliță de la gât ar fi avut ca adevărat țel... batjocorirea crucii! Pure copilării! În credința ei, și-n România demolată  de români (până aici, ar avea destulă dreptate!), și-n Uniunea Europeană, profund vicioasă și condusă de două nemernice lesbiene (?) întreaga lume este rău intenționată, mincinoasă, ne-patrioată, profund vicioasă și tot așa mai înainte. Se adaugă și inconsecvența flagrantă a opiniilor: îl plefturește cât poate pe Orban, cel care visează Ardealul, da-i singurul pe care-l aclamă în Parlamentul European (cum vine asta?). Îi contestă cu furie dreptul la cuvânt  oricarui parlamentar ce îndrăzneșe  să aibă altă opinie,  uitând că, de la cap la coadă,  tocmai asta cere vehement, acces liber la opinie  paralmentară!  Plânge de milă tineretului român năpăstuit de autorități, și-l laudă pe Putin, care-și trimite floarea țării să moară-n Ucraina! În legislativul CE, totu-i manipulare regizată, uitând că și-n Parlamentul UE, și-n cel românesc,  unde a ajuns senatoare de Iași (te pomenești că, la grămadă, am și votat-o!), și-n toată lumea, de la atenieni și până azi, asta-i practica oricărui parlament alcătuit din grupuri, confrerii și interese politice. Singuraticii rămân singuri. Avocată fiind, putea pricepe că normele UE (zic eu, multe excesive și chiar absurd restrictive), inclusiv cele religioase,  nu se referă obsesiv și vicios doar la  ordocși și la catolici,  ci la toate religiilor lumii –  iar pretenția  că Șoșoacă și Teodosie i-au „neintrodus pe Isus în România ” e încă o probă ridicolă de  delir apoteotic: cine și când îl scosese pe Hristos din sufletul românilor, de-a trebuit  să-l salveze Șoșoacă? Interesant este că avem de a face cu o persoană având  evident dublă personalitate și comportamente flagrant diferite: o vedem adevărat, rar, ca o femeie absolut onorabilă, aptă să converseze civilizat și argumentat, ca un om de lume stilat și intrutotul onorabil, după care își pune botniță și începe să urle ca la Plevna, neștiind, pare-se, că dreptatea se obține  nu cu toroipanul (stilul idolului său Putin), ci cu argumentul aplicat logic, credibil și incontestabil. A ales calea cu care câștigă prea puțin, pentru a pierde semnificativ și prea destul „în vrac”. Vârful carierei sale (că altul nu-i prea văd), acela  de parlamentar european,  pare compromis („Numele meu în UE este terminat, nu ca parlamentar, ci ca viață” ) –  ceea ce aș zice că-i excesiv de negru auto-prezis. Deși recunoaște că „nimeni nu mai vrea să mai ia atitudine în favoarea mea!”, nu acceptă nici o clipă că și-a făcut-o singură: totul n-ar fi altceva decât o mizerabilă conspirație malefică generalizată! Eu unul, chiar am un regret: Diana putea fi (fost) un parlamentar european util țării sale, mai ales la Bruxeles, unde avem destui mototoli dacă nu  răuvoitori, oricum, mai degrabă acaparați de propriile interese. Multe dintre semnalările de genul „bogățiile noastre nu mai sunt țara Românilor!”, de ce nu se face public PRNR-ul, starea școlii, averile necinstite, pensiile necuvenite, uciderea mineritului, românii în lume, naționalitățile, abuzurile multinaționalelor, și câte alte teme sunt util semnalate – dar, cum și cât de credibil o face? Calcă strâmb cu „Codoiul” Ceaușeascăi, dar rămân de reținut celelalte îndoieli privitoare la starea planetei amenințată de încălzirea globală (de asemenea negată!) – și tot așa, când o călcătură tare, când una moale, încearcă să se erijeze într-un soi de Ioana d’Arc destinată de Divinitate să ocrotească omenirea. Nu-i cam mult? Are adepți și or să  mai aibă, fiindcă-i destulă lume necăjită și ofuscată capabilă să creadă că Șoșoacă e descinsă de pe calul alb al mântuirii neamului. Mai nou, în clipuri trimise, pare-se, de acasă, și-a rostuit o figură neguroasă de mesianic atât de încrâncenată că sperie copii. Mare-i grădina!