Mircea Radu IACOBAN

Complexul ieșean „Palas”, astăzi considerat adevărată inimă a orașului, s-a născut extrem de trudnic (cum, de altfel, se va vedea în cele de mai jos), înfruntând valuri de proteste venite de la membri ai guvernului până la autobăgători în seamă din diferite colțuri ale țării, profund interesați de soarta celor 28 de salcâmi din dosul Palatului Culturii. Devenit cel mai performant centru de retail din afara Capitalei, „Palas”, care a primit anul trecut 22,1 milioane de vizitatori (60.000 pe zi!), ocrotește peste 17.000 de locuri de muncă, a contribui cu mai mult de 23 milioane euro la rotunjirea bugetului Primăriei și, direct ori indirect, cu miliarde la cel al statului.

Un cotidian ieșean a publicat zilele trecute un amplu articol bilanțier ce examinează lucid și fără părtinire parcursul anilor împliniți (12) de la inaugurarea celor 270 de magazine, 25 de restaurante, 7 clădiri office clasa A, cea mai mare parcare subterană din țară, cea mai numeroasă desfășurare de unități alimentare self-service din afara Bucureștilor, săli destinate unor  evenimente culturale (târguri, lansări de carte, concerte, expoziții de artă plastică, proiecții de filme, congrese și conferințe etc., etc.), cea mai frumoasă grădină a Iașiului – toate înmănuncheate sub sigla „Palas” într-un ansamblu arhitectural ale cărui modernitate și funcționalitate au primit prestigioase distincții internaționale. Spicuiesc din aprecierile publicate de gazeta ieșeană: „Palas, unul dintre cei mai importanți catalizatori ai dezvoltării zonei metropolitane Iași” – L.G. Maha, rectorul Universității „Al. Ioan Cuza”, „Palas reprezintă cel mai frumos și de succes proiect de integrare urbanistică din România, marcând un succes istoric în dinamica dezvoltării Dulcelui Târg al Ieșilor” (Dan Butnariu, președintele Camerei de Comerț Iași).

Mai știe cineva acum, ori și-ar putea barem închipui, că în august 2007, după cum relata „Newsiasi”, „Cinci organizații ale societății civile au hotărât să-și coordoneze eforturile în cadrul Federației pentru Salvarea Identității Orașului Iași (...). În momentul de față, principalele pericole pentru integritatea urbană a orașului sunt reprezentate de Proiectul Palas”? Ditamai Federația! Printre protestatari se numărau și prestigioși universitari! Dar nu numai ei. „Evenimentul zilei” scria în aprilie  2007: „Palas este combătut și de către românii din străinătate. Peste 100 de intelectuali și-au adăugat adeziunile la petiția intitulată «Salvați zona istorică a Iașiului» și mediatizată prin  intermediul site-ului romanianews.”

Încep să apară și numele grele – Theodor Paleologu, ministru al Culturii: „La Iași este un proiect scandalos în spatele Palatului Culturii” (iasicastiga.ro, 1 iunie 2009). Aceeași sursă informează cu evidentă satisfacție în februarie 2011: „Prefectul somează Primăria și Inspectoratul pentru construcții să oprească șantierul Palas.” Irina Schrotter (își manifestase intenția de a construi un aqualand în același spațiu): „Proiectul Palas, în care se amestecă interesele, corupția, oportunismul, lașitatea, conformismul și ignoranța (...) unul dintre cele mai rușinoase episoade de lașitate colectivă din istoria Iașilor.” (TeleM 17 oct. 2008). Hop și Cosmin Gușă, care, desigur, habar n-avea despre ce-i vorba (TeleM, 8 februarie 2009): „Ceea ce se întâmplă în spatele Palatului Culturii este o crimă!” (În dosul și-n umbra Palatului se aflau un ștrand complet aiurea amplasat în buricul târgului, un amărât cămin de bătrâni ce avea să fie relocat într-o construcție nouă, modernă, de 5 stele, precum și cei 28 salcâmi proteguiți de ecologiștii care, azi, își plimbă într-o veselie odraslele prin splendida grădină de la Palas).

„Evenimentul zilei” insistă: „Proiectul Palas pe actualul amplasament al ștrandului municipal (n.n.: și acesta reconstruit, tot de Palas, unde și cum se cuvenea) este o crimă adusă naturii și celorlalte monumente istorice (sic!) aflate în perimetru, ar pune în pericol Palatul Culturii (n.m.: de fapt, abia acum consolidat prin cei 2000 de piloni de beton amplasați de către șantierul „Palas”), Biserica Sf. Nicolae Domnesc și alte monumente istorice.” Din fericire, scăpau, cum se vede, Mitropolia și Trei Ierarhii... Era și părerea postului tv TeleM: „Este un masacru cum, probabil, Curtea Domnească nu a mai suportat de la invazia tătarilor” (30.09.2008). Poziție susținută ferm și de „iasicastiga.ro”: „Afacerea Palas a transformat inima istorică a acestui oraș într-o tarla evaluată cu cinism la metrul pătrat și cuantificată în euro.”

Apăruseră contestații și din cele mai neașteptate zone ale țării, printre care protestele Asociației „Valea soarelui” din Tg. Mureș ori ale Societății „Gânditorul în acțiune” de pe la Cernavodă... ce spectacol! Nu știu ce premoniție m-a făcut să notez sumedenia de momente din evoluția proiectului, fie rele, fie bune (evident, și gesturile de susținere se cuvin consemnate) – poate, cândva, le voi da publicității, fiindcă întreg narativul este grăitor pentru rezistența încăpățânată și obtuză la nou tocmai a celor care s-ar cuveni să-l promoveze. Clevetici ultrademagogul barem recunoștea: „O mărturisesc cu toată modestia, domnilor, pentru că am fost, sunt și voi fi cetățean român, nu am obiceiul de a aprinde lumânări, dimpotrivă, eu le sting.”