Mircea Radu IACOBAN

Era să încep prin a scrie „tuturor ne e dor de Simona”, dar am luat seama că nu-i chiar așa, câtă vreme mai există concetățeni de-ai noștri ce par a-și fi făcut scop în viață din contestarea vehementă a prezenței campioanei de la Wimbledon în elita tenisului lumii (unul dintre ei, aciuat în vizuina unui post de televiziune altfel aproape onorabil, continuă și acum s-o stuchească ori de câte ori are prilejul), iar zicala „câinii latră, caravana trece” nu prea funcționează în cazul Halep, câtă vreme i se refuză participarea la turneele ce i-ar mai putea împlini cât de cât firava zestre de puncte. Între timp a apărut și răsunătorul refuz (francez) al unui wild-card, gest care poate părea, la prima vedere, de-a dreptul absurd și întrutotul jignitor atunci când i se întâmplă unei foste lidere WTA și campioanei la Roland Garros – mai ales că au primit invitații tenismene de mâna a doua precum Chloe Paquet, locul 133 WTA, Jesica Paquet, locul 155, Alja Tomjanovici, locul 219 ș.a., cu nume și performanțe de necomparat cu cele ale Simonei. Motivația, deși nu-i formulată oficial și explicit nicăieri, este cunoscută: n-ar avea suficientă acoperire etică atribuirea de invitații unor sportivi care, prin explicata ori neexplicata lor aventură cu stimulentele artificiale, au întinat onoarea „sportului alb”: condamnații s-o ia de la capăt (nu cumva fiindcă acolo, sus, lojele principale sunt ocupate și o reconfigurare a ierarhiilor n-ar da bine pentru politica unor federații – franceză, australiană – care practică la vedere schimbul reciproc de wild-card-uri între Roland Garros și Australian Open?) Președintele Federației noastre, Cosac, crede că nimic nu-i în neregulă: „Nu-i neapărat o nedreptate, este pe undeva normal ca ei să prefere sportivii din Franța. Și noi îi ajutăm pe ai noștri.” Numai că noi acordăm invitații pentru turneul de la Cluj, iar ei, pentru Roland Garros! Halal similitudine! Nu pare deloc a conta că astfel sunt favorizați – tot în marginea unei morale de carton – tenismeni din anumite federații, conform criteriului abuziv aplicat „la mine acasă, invit pe cine vreau!” Dar principiile politicii tenisului mondial nu pot fi fată în casă la anumite federații, și câtă vreme punctajul și clasamentele WTA se stabilesc prin adiționare generală, șansele competitorilor s-ar cuveni să fie aceleași. La emiterea oricărei condamnări, justiția civilă precizează, dacă-i cazul, situațiile în care sunt impuse și restricții ulterioare ispășirii pedepsei, cum ar fi interzicerea dreptului de a ocupa funcții publice, de a alege și de a fi ales, de a conduce mașina, de stabilire în perimetrul cutare. Dacă cețoasa justiție a tenisului consideră că ar fi motivate sancțiuni post-condamnare, atunci să le dispună și să le aplice, nu să lase totul în voia unor foruri particular interesate. Pot fi stabilite marje de palmares, completate cu alte criterii demne de luat în seamă (vârsta sportivului, iminența retragerii din activitate, punctajul general, aniversări semnificative, revizuiri ale sancțiunilor, promovarea tinerilor ș.a.m.d.) astfel ca wild-card-ul să nu fie acordat doar după ochi frumoși și interese obscure. În situația unei sportive precum Halep, actuala politică discreționară a invitațiilor îi barează în bună măsură accesul la turneele aducătoare de puncte consistente și-i va face foarte greu posibilă revenirea în elita tenisului, mai ales că și vârsta își va spune tot mai apăsat cuvântul. Asta ar fi o discuție cu caracter general; dacă pogorâm în particular, apar sumedenie de paranteze, contradicții și situații greu de explicat. Flagrant: ce i se aplică tacit Simonei n-a funcționat și în cazul altor performere ale „sportului alb”: Martina Hingis (dopaj în 2007) suspendată pentru doi ani, a primit, după efectuarea suspendării, un will-card nu la turneul de la Varna, ci la Wimbledon, englezii arătându-se mai fair decât francezii! Americanii de asemenea: Șarapovei, suspendată pentru doi ani în 2016 pentru dopaj, i s-a acordat aproape imediat un wild-card la U.S. Open. Cum se vede,WTA se arată pentru unii mumă, pentru alții ciumă! Nu luăm în discuție gradul și realitatea vinovățiilor, nici modul inacceptabil de funcționare a justiției TAS: s-a stabilit că Simona nu a ingerat voluntar substanța dopantă, a fost ilegal împiedicată să joace luni în șir, iar acum se face caz de etică și morală refuzându-i-se wild-card-uri! Dacă i se poate reproșa cu adevărat ceva Simonei, atunci este declarația ei pripită după suspendarea Șarapovei: „Pentru copii, pentru tinerii sportivi, nu este o.k. să ajuți cu will-card o jucătoare care a fost suspendată pentru dopaj. Nu este vorba doar despre Maria Șarapova, ci de toți jucătorii care au fost găsiți dopați.” Ce ție nu-ți place, altuia nu face! Dincolo de toate cele evocate mai sus, continui să cred că Simona va găsi puterea să treacă peste marile și micile mizerii din sportul de performanță, și, în pofida abandonului îngrijorător din Franța, destinul ei în marele tenis să nu se fi încheiat.