Mircea Radu IACOBAN

Hal de arbitraj! Să începem prin a ne aminti că, la Belfast, Hațegan a inventat un penalti decisiv (mingea l-a lovit cât se poate de evident în spate pe jucătorul irlandez), ceea ce a stârnit o furtună de proteste în presa sportivă a Europei, apoi că a greșit hotărâtor la jocul din martie 2022 între Olympique Lyon-F.C. Porto (gafa arbitrului român fiind recunoscută și de către învingători!) – dar erorile lui nu pot fi cuprinse în spațiul acestei rubrici – și, la urma urmei, nici nu ne propunem s-o încercăm: arbitrii mai și greșesc, nu-s supermani, „errare humanum est”. Numai că toate cele petrecute acum la un singur meci, Dinamo-Poli Iași, cu cele trei faze esențiale contestabile (la eliminarea apărătorului ieșean, dinamovistul, după ce ieșise de bine de rău din fault, văzând că nu mai poate ajunge mingea, s-a prăbușit dramatic pe gazon; dinamovistul Homaenwoo n-a fost eliminat după o agresiune de-a dreptul criminală, iar golul victoriei gazdelor este suspectat de un ofside acoperit de liniile trase aiurea din cabina VAR), vicierea clară a rezultatului pare cu cântec: suflarea fotbalistică din fericitul spațiu mioritic dorește salvarea echipei „Dinamo”. Și cum repetarea soluției de avarie din anii trecuți ar fi prea cusută cu rață albă (atunci, firavul fotbal românesc a fost blagoslovit cu încă două echipe numai pentru păstrarea dinamoviștilor în așa zisa „super-ligă”), „Federația paralelă” face și ea ce poate, delegând arbitri cu obsesia impunității dinamoviste în suflet (poate nu chiar direct, dar fără îndoială instinctiv – „noli tangere „Dinamo”!). Ieșenii au luptat de-a dreptul eroic aproape un meci întreg cu un om în minus, i-au fost accidentați și înlocuiți principalii apărători, iar atunci când echilibrul în teren putea fi cu totală îndreptățire restabilit, medicul Hațegan se face că nu vede iminența cartonașului roșu, deși intrarea de coșmar a lui Homaenwoo s-a soldat cu sânge și cu rănirea gravă a tinerei speranțe Luca Mihai: multiple fracturi cranienie (!!) timpan spart, stare amnezică, somnolență profundă, afazie, hematom la ceafă. Agresiunea s-a petrecut sub ochii mamei lui Luca, aflată în tribună! Această absolut impardonabilă decizie a unui arbitru cu 300 de prestații în liga I și numeroase delegări internaționale (l-a „fluierat” și pe Messi!) rămâne absolut inexplicabilă. Văzând gesturile de-a dreptul disperate cu care arbitrul-doctor chema Salvarea, iminența cartonașului roșu părea de nezdruncinat  – nu și pentru imperturbabilul Hațegan, care s-a arătat dispus să încalce și regulamentele competiției, și recomandările UEFA, și jurământul lui Hypocrate: „să feresc pe cei care-i ajut de orice daună și violență.” Hațegan lasă în urmă o dramă: nu se știe dacă Luca Mihai va mai putea să joace vreodată. Familia tânărului fotbalist, un băiat care vorbește cinci limbi (româna, germana, italiana, franceza, engleza), și care era considerat o reală speranță pentru fotbalul nostru, după ce a emigrat în Germania, a făcut mari eforturi și sacrificii pentru a susține cariera fiului lor. La 18 ani, Luca era legitimat la Bologna (junior), și-a făcut ucenicia la Waldorf și  Karlsruhe, a trecut pe la Trento, Pancu l-a promovat în reprezentativa U20, a jucat în respectiva echipă meciul cu Polonia, apoi a fost chemat la Selecționata noastră U21, a fost legitimat la CFR Cluj, și, în cele din urmă, împrumutat la Iași. I-a fost propusă selecționarea în Naționala Germaniei U21, dar a refuzat și a ales România: „pentru că sunt român.” Spunea: „știu ce pot și cred că peste câțive ani voi ajunge într-o echipă de serie A , ori în echipa mare a României.” Acum, zace semi-conștient pe un pat spital – Hațegan, care a avut grave probleme de sănătate, știe ce-i asta, după cum trebuie să fi știut și colegul său Radu Petrescu: și el a tras destule prin spitale, după care, la revenirea în fotbal, a trimis „Poli” Iași în liga a doua refuzându-i un 11 metri vizibil și de la Capul Caliacra, spre a o penaliza, aproape în aceeași fază cu un penalti inventat. A vuit atunci toată presa sportivă. Ei, și? Câinii latră, caravana trece! Nu spun că, obligatoriu, dacă era eliminat rudimentarul Homaenwoo, „Poli” câștiga meciul, dar sunt aproape convins că nu-l pierdea. După cum îmi place să cred că Hațegan n-a comis enormitatea cu premeditare și rea voință. Glumele acide de tipul „Hoțogan” și „Bani(i) a câștigat jocul” sunt prea rele și neavenite. Dincolo de drama tânărului internat la „Elias” mai mocnește însă una: pedepsirea unui oraș care se străduie din răsputeri să rămână în elita fotbalului  românesc. După cum s-a văzut în destule cazuri, la noi, retrogradarea aduce după sine desființarea echipei și prăbușirea nemeritată a fotbalului în zonele cronic defavorizate de  arbitrajele cu cântec. Sper că Iașul va izbuti să-și păstreze locul în măreața noastră „Superligă” (curat super!), după cum nădăjduiesc  că Hațegan va avea bunul simț să-și recunoască grava și greu explicabila  eroare. Deocamdată, după cele ce le-a scris în foaia de arbitraj, o ține pe-a lui. Ceea ce-i de neiertat!

P.S. În sfârșit, a făcut-o tot e ceva  !