Mircea Radu IACOBAN

Reiau o temă mai veche, fiindcă inteligența artificială aduce în discuție elemente noi. Dacă ar exista un indice gen Robor pentru prostie, s-ar constata că, evident, crește constant și statornic. Nu numai la noi – ba, poate chiar, inerțial, cu ritmuri mai scăzute în România. Sleirea constantă a interesului pentru studiu, școală, librărie, bibliotecă (și lectură în general), detectabilă acum, dramatică într-un viitor foarte apropiat, depozitarea spectaculoasă a informației culturale în ingenioase și lesnicios accesibile dispozitive electronice, izgonirea ei tacită dintre îndeletnicirile tezaurizatoare ale cortexului cerebral, toate reduc orizontul preocupărilor individului la ținte prioritare de ordin meschin material.

Societatea face eforturi vizibile (deși dezordonate) pentru a nu se preda irevocabil, rezultatele-s firave, dar, cel puțin teoretic, încă nu-i totul pierdut. În mod greșit, dicționarele definesc prostia ca fiind „starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură”, altfel spus, de cultură: nu văd legitimitatea unei astfel de relaționări fiindcă nu-i deloc obligatoriu ca un incult să fie și idiot. Bunică-mea Domnica Grămadă, de la Scobinți, era analfabetă – dar la ea veneau împricinații satului să le judece măruntele pricini ivite în ruralul moldav și-i acceptau deciziile făr-de crâcnire.

Cea mai lesne diagnosticare a prostiei: X nu poate relaționa altfel între A și B decât în conformitate cu determinări prestabilite, adeseori sugerate prin omnipotentul mesaj pe internet, rămânând imun la îndoială, incapabil să opereze nuanțări și verificări proprii. Dacă i s-a spus că un tramvai este roșu, el roșu îl vede chiar de-i albastru. Iremediabil?

De e să dăm crezare informațiilor din lumea științei, a fost descoperită... gena prostiei: au identificat-o cercetători de la Universitatea Emory şi au denumit-o RGS-14. Totdeauna am fost înclinat să cred că proştilor le lipseşte ceva, o rotiţă-n creier, o supapă în calea gândirii hăbăuce, le scârţâie o terminaţie nervoasă coclită – şi, când colo, aflu că le prisoseşte: au o genă în plus. Anihilabilă medical! Să zicem că dl Hepler, autorul revelației, după ce a experimentat îndelung pe şoareci, cărora le-a măsurat un consistent spor de inteligenţă după jugănirea genei Simpson, va izbuti să producă serul minune capabil să-i facă pe toţi strălucitor de deştepţi. Oare, dimpreuă cu inteligența artificială, nu va aduce o copleșitoare inflație de deșteptăciune? Ce-i prea mult, totdeauna strică!

Va să zică tu, prostul proştilor, iei recomandarea de la medicul de familie, cumperi de la farmacie fiola de ser anti-Simpson (nu-i pe lista de compensate),  ţi se pune o perfuzie cu serul miraculos şi din idiot devii geniu. Nu-i greu de bănuit că tot românul s-ar buluci la uşa medicului mai ceva ca la service-urile ce montează cauciucuri de iarnă! Imediat, vaccinul se va vinde pe sub mână; la fel de instantaneu vor apare pilele, listele de priorităţi, intervenţiile politice, exceptările şi derogările (desigur, țara ar avea enorm de câştigat dacă primul tratat va fi guvernul). Dar abia atunci începe marea dramă. În ţara deştepţilor, evident, nu mai poate fi prostit nimeni. Candidaţii dubioşi nu mai au cum năuci un popor blagoslovit cu IQ maxim. Cei ce dădeau tunuri vor avea de a face cu un stat la rându-i deşteptat, ca efect al cumulării celor 22 de milioane de inteligenţe reşapate, aşa că ingineriile financiare suspecte, oricât de isteţe şi de susţinute partinic, se vor poticni decisiv în zăgazul leacului anti-Simpson.

Trebuie să recunoaştem că o lume alcătuită numai din neproşti ar fi teribil de plicticoasă, stresantă şi incomodă. Toţi fiind egal-deştepţi, dialogurile ar urca în sfera strălucirii fade, poliţiştii vor sclipi (intermitent) de inteligenţă, orice tactică, de la table la războiul atomic, fi-va anihilată „in nuce”, vor dispare bancurile şi comediile, iar măria sa alegătorul se va afla în grea cumpănă când va trebui să aleagă un deştept dintr-o listă ornată numai şi numai cu deştepţi.

N-o fi mai bine s-o lăsăm baltă cu speculaţiile şi cu experimentările pe şoareci? Rău cu proști, rău și fără proști care, odată declarați vindecabili, devin neinteresanți și benigni. În scurtă vreme, pentru a rezolva tot ce părea din vecie nerezolvabil, n-avem decât să băgăm în priză inteligența artificială și nu mai avem nevoie de campanii electorale, școală, examene, olimpiade, doctorate, Academii (Premiul Nobel se va acorda prin tragere la sorți); dacă mai avem la îndemână și leacul anti-Simpson, atunci inflația întru deșteptăciune va face lumea de tot fadă și mai plicticoasă ca oricând.

Iar cine n-o avea proști barem de sămânță, va căuta să-și cumpere!