Mircea Radu IACOBAN

Este acceptat și tolerat în spațiul public românesc un mârlan care zici că împunge când deschide gura: Radu Banciu. N-are de ce să se simtă jignit câtă vreme a declarat că toată România este o țară de mârlani („noi n-avem motivația moralității, noi suntem o națiune de mârlani”) și-i dreptul lui să-și judece cum crede imaginea din oglindă, precum și libertatea lui deplină să iubească pe cine crede și să urască la fel, după cum îi dictează sufletul și mintea. Numai că atunci când totul începe să se petreacă la limita patologicului, în văzul lumii contrariate și-n flagrant dezacord cu cerințele bunului-simț elementar, te-ntrebi cu tot mai multă uimire de ce-i cultivă televiziunile revărsările de ură ori de câte ori revine la teza lui preferată: „impostoarea Simona Halep”: „Tu ești un nimeni, mă, o jucătoare de duzină!”, cocoțată pe un piedestal ce nu-l merită; după ce „a furat cum se fură în domeniul ei, este un Mitică Buzatu”, „o rușine pentru sport”, „ești un nimeni, mă, o jucărie de duzină”, „o sportivă care ajunsese să facă bani din nimic, provenită dintr-o familie modestă, probabil avea și asigurări din familie că în sport se pot face bani mai ușor, și uite-așa a ajuns, că n-are nici o logică altfel. Ea plecase de jos la începutul carierei, nu părea să fie o mare jucătoare, nu era extraordinar de talentată, n-a fost niciodată, și dintr-o dată i s-au umflat mâinile ca la (cuvânt indescifrabil la tv), începea să dea tot mai tare, înnebunea, era un personaj absolut comic, arată rău așa, dezechilibrată cumva, neplăcută din toate punctele de vedere, o arogantă venită dintr-o familie dintr-astea care disprețuiau tot, nu respectau pe nimeni…” N-are nici un rost să comentăm fiecare dintre afirmațiile deviantului Banciu, care are tot dreptul să prefere, s-ar putea bănui, fizicul armonios al Serenei Williams celui „neplăcut din toate punctele de vedere” al Simonei. Dar nu numaidecât înfățișarea Simonei îl dezamăgește pe Banciu, cât performanțele păstrate în anuarele și cronicile WTA, toate fiind obținute ori prin fraudă, ori datorită „subțirimii” adversarului. Știți cum a câștigat la Roland Garros (apud Banciu, evident)? Iată: „Ar fi pierdut finala dacă întâlnea o jucătoare care știa tenis.” Iar Simona a jucat cu Sloane Stephens, aflată printre primele 10 în lume! Potrivit opiniei dumisale, în tenis, banii se fac „din nimic” și nu cu enormă investiție de trudă dusă până la suferință și mari sacrificii personale, că dintr-o familie modestă e de mirare să se ridice eroi ai sportului mondial, că-i o vină dacă pornești de jos într-o carieră (altfel, cum?), că Simona este o arogantă care disprețuia și nu respecta pe nimeni ș.a.m.d. În emisiunea de rară bună cuviință de la Antena 3, sportiva noastră a dat o strălucită lecție de modestie, maturitate, inteligență, echilibru, cultură, profunzime, feminitate, care, și fără a mai ține seama de performanțele sportive ale celei mai bune tenismene din lume, alungă în derizoriu și nimicnicie imprecațiile de-a dreptul bolnăvicioase ale unui nimeni de calibrul Banciu. Care, de-a lungul anilor, a acuzat-o pe Simona inclusiv de… analfabetism: „Un copil de clasa a II-a se exprimă mai bine. Ți se face rușine când citești așa ceva. Nu a învățat să scrie și să citească” (!) „Poate se exprimă mai bine în engleză, sau poate că nici acolo n-are pic de școală. Ea, săraca, n-a învățat nici să citească, nici să scrie.” Televiziunile îl găzduiesc pe Banciu pentru sfântul motiv că aduce rating de tip Șoșoacă – cel obținut prin rețeta veche de când lumea și practicată, de regulă, de oamenii mici: înjură totdeauna în sus! Banciu n-avea nici un rost să se ia de, să zicem, Ilinca Amariei, locul 519 WTA, notorietatea, fie ea și jalnică i-o poate aduce doar atacarea marilor ținte. Nu prea-s astfel șubrezite, da-i posibil să-i furnizeze cârcotașului o fărâmă de notorietate în veac. N-ar fi auzit nimeni vreodată de primarul Craiovei Chițu, dacă, ajuns ministru, nu l-ar fi dat afară pe Eminescu, nici de Tell, ministrul care l-a concediat pe Creangă! Cine-i acela Banciu? Ăla care o înjura pe Halep!... Se ia în calcul, ori poate lucrează doar instinctul, realitatea că interesul public este sedus de contestare și mult mai greu de susținerea afirmativă. De ar apare concomitent în vitrina librăriei două cărți, una cu titlul „Ce mare este Ștefan cel Mare!” și cealaltă intitulată „Ce mic este Ștefan cel Mare!”, cu siguranță că recordul de vânzare îl va deține a doua! Dacă am înțeles bine din transmisia tv, Banciu a primit life vestea revenirii Simonei în marele tenis, când se afla în emisie la Prima tv. și citea știrea de pe telefonul mobil. Brusc, mobilul cică a încetat să funcționeze, așa că n-am mai avut cum afla reacția marelui inchizitor – care, repede, a și schimbat vorba. Oricum, am credința că nu renunță la convingerea că „Halep nu va rămâne în istorie.” Eu zic că-i destul și ceea ce a scris în istoria tenisului mondial până acum. Cât despre locul lui Banciu în istoria gazetăriei române, rămâne să-l căutăm în Addenda „mari mârlani”.