Mircea Radu IACOBAN

Când văd atâtea plângeri penale prin care silfide violate în secolul trecut cer în 2024 despăgubiri (zice-se „morale”) menite să le ogoiască suferințele traumatizantului „a fost odată”, constat că am scăpat ușor după ce 23 de ani am tot condus teatre. Unii încă mai cred că prin preajma scenei principiile și rigorile etice ar fi ceva mai relaxate – o prejudecată stupidă, întemeiată ilicit pe realitatea că viața oricărui teatru se desfășoară și la față de cortină, și-n spatele ei. Ce-o fi dincolo? Dar dacă? Către sfârșitul stagiului directorial am vrut – gândul cel rău! –

să anunț concurs pentru încadrarea unei artiste. Mi s-a atras imediat atenția că-s pasibil de amendă pentru discriminare sexuală! Mi-o fi trebuind mie actriță pentru Ofelia, dar vedeți Dvs., pentru exercitarea dreptului la muncă, sexele trebuie să beneficieze de șanse egale. Drept pentru care voi anunța concurs pentru angajarea de artiști fără precizarea sexului, după care voi alege și reține ceea ce lipsește trupei. Se vor prezenta, desigur, o mulțime de actori puși de pomană pe drumuri. Și va urma o scenă de teatru în teatru: bieții concurenți de sex bărbătesc își vor recita poezelele, își vor mobiliza resursele (și pilele), își vor hrăni degeaba speranțele, iar  eu (Comisia, adică) mă voi preface că-i ascult cum nu se poate mai atent – totul fiind, de fapt, pură înscenare. Formă fără fond, semnalată în spațiul mioritic încă din veacul XIX!

Nu știu cum se vor descurca cei care caută baby-sitteri, când vor constata că solicitanții sunt, de fapt, baby-sitteroi. Și dacă am nevoie de o doică (să și alăpteze odrasla), ce mă fac dacă se vor prezenta doicoi? Bine că am fost avertizat, că aveam de gând să anunț concurs de angajare pentru actori sub 30 de ani. Nu-i  îngăduit, dreptul la muncă este egal pentru toți, ar însemna discriminare „pe bază de vârstă”. Democratic este să chemi la concurs tot soiul de moșneguți și de imberbi, deși mie îmi crăpa măseaua după juni care să întruchipeze tânăra oaste a lui Ștefan. La nevoie, tinereilor li s-ar putea lipi niscaiva barbișoane, dar ce te faci cu sexagenarii? Amenda fiind de-a dreptul înfricoșătoare, mi-a rămas spaima, la care se adaugă chestia încă și mai delicată cu agresarea sexuală.

În teatru, unde regizorii și mai vechi și mai noi se grăbesc să dezbrace aproape în pielea goală, cu egală insistență, atât partea femeiască, cât și cea bărbătească și, prin culise, circulă fel de fel de cadâne și efebi cu posteriorul gol, agresarea sexuală plutește în aer și cazi în păcat cât ai spune Afrim. Nu demult am ținut paltonul unei actrițe, ajutând-o, la garderobă, să se îmbrace. Cu martori. Oare n-a fost prea intimă insistență când i-am potrivit brațul în mâneca stângă? N-o fi fost un semn de agresare sexuală? Deocamdată, văd că fata nu reclamă nimic. Deocamdată, dar să nu-i dea cineva idei. Ce va mai fi, se va vedea. Până una-alta, când ne întâlnim pe culoarele teatrului, mă lipesc de peretele celălalt. Precum crimele împotriva umanității, agresarea sexuală nu se prescrie, mă poate chema în justiție și acum, când sunt pensionar…

Privind înapoi fără pic de mânie, bag samă că-s mai mult decât vulnerabil. În tinerețe îmi permiteam glume cu subalternele, ba chiar, odată, pe vreo două le-am pupat de ziua femeii. Oribil! Cu diverse prilejuri mai mult sau mai puțin festive, câteva reprezentante ale sexului frumos m-au uns din belșug cu ruj – dar asta-i voie, fiindcă agresarea sexuală funcționează doar de sus în jos. Invers e legal, moral, sănătos. Numai că Moș Ion Roată, dac-ar mai trăi, ar putea trânti  o întrebare-șoc:

- Și dacă ei i-a plăcut?

În lumea civilizată, asta nu ține. Egală în drepturi cu bărbatul, femeia n-are satisfacții sexuale, toată viața e-o potențială victimă, într-o eternă defensivă, ca linia Maginot. Să-i dai flori, dar să n-o atingi cu o floare. Să-i pupi mâna ca o adiere, la un micron distanță de epidermă, altfel ajungi la cremenal! Îmi amintesc scena când o actriță abia slobozită din repetiții, îmbrăcată în Cupidon (cu aripioare și în chiloței) a intrat la mine în birou să ceară o semnătură pe nu-ș ce adeverință. Până să mă dumiresc despre ce-i vorba, din instinct, am tulit-o pe ușa cealaltă.