Mircea Radu IACOBAN

Vladimir Putin este un scelerat, dar nu un idiot. N-avea decât de pierdut prin moartea lui Navalnâi, daraua este de zece ori mai mare decât ocaua, și izbânzile sale de front gen Avdiika pălesc prin comparație cu imensul prejudiciu moral adus de asasinatul cretin din preajma Cercului polar. De fapt, țarul de la Kremlin n-avea nevoie de încă o dovadă care să ateste totala lui abdicare de la principiile și  regulile dreptului internațional. Orice linie roșie a trecut-o demult, cazierul lui este garnisit cu crime de război de calibrul celor judecate în 1945 la Nürenberg, numai că astfel de acte justițiare au devenit posibile acum doar în cazul pedepsirii celor mărunței (tribunalul ONU pentru crimele din fosta Iugoslavie, tribunalul ONU pentru masacrele din Ruanda), marilor ucigași păsându-le prea puțin de „Curtea penală cu jurisdicție nelimitată” de la Haga, nerecunoscută chiar de către doi dintre organizatorii procesului de la Nürenberg, Rusia și SUA. (Greu de crezut, dar americanii amenință pedepsirea membrilor Curții de la Haga dacă, Doamne ferește, s-ar încumeta să ancheteze soldați americani!)

Oricât de incomod ar fi fost militantul cu vocație de martir, Putin îl avea deplin în mână și putea să-l lichideze pe Navalnâi oricând – de ce s-o facă în preajma alegerilor pe care „țarul” le va câștiga oricum, chiar numărându-se cinstit voturile? Pentru tot ceea ce se întâmplă, poporul rus are partea lui de vină, tot așa cum culpabili au fost și nemții susținători ai lui Hitler.

Realitatea terorii exercitate de FSB, urmașul KGB-ului stalinist, pare a se deosebi din ce în ce mai puțin de Gestapoul german, și poate justifica frica de sancționarea drastică a gesturilor disidente, dar nu și aprobarea tacită a marii mase de alegători orbi care, binecuvântată de patriarhul Kiril, susține teza lui Dughin „patria Rusiei este războiul”.

Nu cred că Putin a dat ordinul inept și total păgubos „lichidați-l!”, el este fără nici o îndoială principalul vinovat, dar nu direct și nu imediat. Sunt foarte curios cum și pe unde-și va scoate cămașa. Nu și-a făcut niciodată probleme cu justificarea morților suspecte din ultimii ani ale personalităților ce-l incomodau, și aș adăuga în lista celor evocați de presa zilei pe generalul Lebed. L-am cunoscut pe când comanda Armata XIV-a rusă de la Tiraspol. Era o personalitate remarcabilă, îl susținuse pe Gorbaciov, a candidat la președinția Rusiei împotriva lui Elțin.

Puțină anecdotică: obținusem autorizarea, în 1992, să-i iau un interviu pentru ziarul „Românul” și, din pricina tracasărilor la punctele de control din Transnistria („Dacia” mea cu număr de Iași era considerată suspectă) am întârziat mai bine de jumătate de oră. Ajuns la Tiraspol, un ofițer mi-a comunicat că generalul regretă, dar n-am respectat ora și are, acum, alte activități. Nu mă mai poate primi, însă mă invită la masa de prânz – speram că voi dialoga atunci. Și m-am trezit într-o hală imensă, unde luau masa împreună cu comandantul lor sute de soldați. De unde am fost așezat, nici nu l-am putut vedea pe generalul cazac! Devenit guvernator al Siberiei, Lebed era considerat unul dintre principalii pretendenți la tronul lui Putin. Numai că elicopterul a dat peste o linie de înaltă tensiune și… gata! Ce să faci, se mai întâmplă…

Revenind: care poate fi explicația pentru moartea lui Navalnâi furnizată oficial? Sinucidere în nici un caz: primise vizitele mamei și ale soției, nu dădea nici un semn îngrijorător, și moralul și starea sănătății erau în deplină regulă. Și, oricum, cazul de suicid ar fi fost raportat cu grăbire – era cel mai la îndemână și mai izbăvitor răspuns – dar, în același timp, de necrezut în cazul unei personalități ca Navalnâi. S-ar putea invoca infarctul, care era trecut cu precădere în certificatele false de deces ale deținuților de la Auschwitz, numai că ar trebui să aibă motivații menționate în anamneză, precum și modificări organice prezente la necropsie. După câte se știu, cadavrul nu numai că n-a fost autopsiat, dar nici n-a ajuns la morga orașului. Și mort fiind, Navalnâi „frige” pur și simplu! Sunt sigur că se caută somități medicale dispuse dă semneze cel mai convenabil raport de necropsie, dar care va fi motivul invocat?

Aud și despre o ipoteză ce depășește până și imaginația lui Cristoiu: Navalnâi a fost otrăvit de ai săi, pentru a-l compromite pe Putin!! O a treia soluție, cumva de avarie, însă cu pierderi minime: s-ar recunoaște un act de agresiune al cutărui temnicer, soldat cu rezultat fatal. Acarul Păun va fi prezentat publicului, va primi o exemplară condamnare pe viață – după care mai vine o reducere, mai vine o grațiere… Ar însemna o bilă neagră pentru sistemul penitenciar rus, pe care oricum nimeni nu-l crede cât de cât uman, dar Putin s-ar scoate oarecum din cauză. Ceea ce s-a raportat până acum, adică „deținutul s-a simțit rău după o ieșire în aer liber și și-a pierdut imediat cunoștința”, iar personalul chemat la fața locului n-a izbutit să-l resusciteze, sună a poveste de adormit Mitzura. Adicătelea, nu-i bine dacă te simți rău…