Mircea Radu IACOBAN

Teza potrivit căreia „limba moldovenească” ar fi diferită de limba română (implicit rezultând că moldovenii și românii sunt popoare diferite) are doi vajnici susținători: primul, direct, Vasile Stati de la Chișinău și al doilea, pe ocolite, Lucian Boia la București. Marile spirite se întâlnesc! Am scris prea de multe ori despre individul numit Stati, autorul (între alte monumentale elucubrații) așa-zisului „Dicționar moldovenesc-românesc”, semnatar al câtorva zeci de cărți de „istorie” construite prin metoda de tip sovietic „preiau ce-mi convine, ignor ce nu-mi convine” și tribun al moldovenismului primitiv coborât până la cel mai jalnic nivel al minciunii și urii.

Mi-am spus că, după toate evoluțiile în cercetarea lingvistică basarabeană (inclusiv ale savanților ruși) soldate cu decizia politică de înlocuire în Constituție a sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română”, „doctorul habilitat” în dialectologie Vasile Stati va lua seama că bate câmpii și-a ajuns de râsul lumii. Aș! Iată una dintre recentele lui declarații, referitoare la hotărârea Parlamentului de modificare constituțională: „Aceasta este o acțiune criminală a autorităților noastre (…) în viitorul apropiat, limba moldovenească își va recăpăta pozițiile pierdute.” Cum e cu „limba moldovenească” se vede limpede din cele ce i s-au întâmplat taman lui Stati, care a plagiat într-un op al său, fără a modifica nici virgulele, sumedenie de pagini dintr-o carte a unui autor român publicată la București. N-au mai fost limbi diferite! Când e să furi cu toptanul din literatura română nu mai contează că într-o carte „moldoveneasca” apar file scrise… într-o altă limbă! Pentru comiterea evidentului delict de plagiat, „savantul” Stati a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din Moldova, fapt pe care s-a ferit să-l comenteze și despre care, la noi, s-a aflat târziu. Ne-ar fi interesat, fiindcă Vasile Stati a fost primul scriitor din Basarabia (probabil că încă nu fusese exclus din Uniune) căruia i s-a îngăduit să viziteze Iașiul. Nu știam nici că lucrează ca activist al CC al PCM tocmai în sectorul însărcinat cu îndoctrinarea scriitorilor de peste Prut!

Pentru noi era primul „frate” moldav ce venea în ospeție la condeierii ieșeni, și chiar dacă numele lui nu ne spunea nimic, ne-am străduit să-l primim sărbătorește și am alcătuit un program din care lipsea doar plimbarea cu caleașca reginei – încă nu aflasem că ospitalitatea peste anumite limite poate constitui un semn de subdezvoltare (eschimosul oferă musafirului și nevasta!). Punct de rezistență: invitarea la pescuit într-un iaz-crescătorie de lângă Prut, de unde să poată vedea jumătatea de sat rămasă dincolo. Complotez cu primarul (și el originar din Basarabia) alcătuirea meniului de prânz, cu grijă să fie destulă votcă (pe atunci, sticla de „Moskovskaia” ori „Stolicinaia” costa 25 de lei…), după care ne instalăm pe dig, distribuim râmele moldave și dă-i cu bățu-n baltă. Mai marele comunei întreabă respectuos: „tovarășe Stati, până la masa de prânz, ce vă aduc pe baltă, vin alb sau vin roșu?” Oaspetele tace, cugetă, apoi răspunde sec: „și bere”. Ceea ce putea fi luat și ca simplă poantă amicală, dacă n-ar ascunde resorturile mentalității de Ivan, dumnealui considerând că totdeauna și oriunde i se cuvine ceva în plus. După care, că peștele tot nu mușca, am tot încercat să cârmim discuțiile cu oaspetele nostru mai către Ribbentrop, mai către Stalin – nimic, nici o reacție. Întreb de ce nu ajung invitațiile noastre la scriitorii din Basarabia și cum s-a făcut de i s-a îngăduit doar lui vizita la Iași – nici un răspuns. Muțenie totală! Și atunci ne-am spus că musafirul e speriat de bombe, de NKVD, că a fost răsprelucrat preventiv la plecare – n-aveam de unde ști că tocmai dumnealui, activist al CC, era cel însărcinat cu prelucrările!

După care am urmărit cu atenție „opera” fostului nostru oaspete, care, între altele, ne va ferici cu o „Istorie a Moldovei în date” din care aflăm că în 1812 Basarabia a fost „alipită” Rusiei, că în 1918, a fost „cotropită” de românii ce au săvârșit o „hoție teritorială”, iar în 1940 a fost „eliberată” de trupele sovietice „venite să apere viețile și avutul populației.” Mai aflăm din aceeași carte că, în 1816, „Mirtil și Chloe” de la Iași a fost „primul spectacol în limba moldovenească.” Rămâne să căutăm care va fi fost cel dintâi spectacol în limba română…

Unii numesc „opera” lui Stati „un accident lexicografic”. Nu! Accidentul nu presupune premeditare, iar „dialectologul” de la Chișinău a împins cu bună (citiți: rea) credință nemernicia către nehotarele infinitului, comițând, probabil, una dintre cele mai ticăloase încercări de trădare a românilor de către români.