Mircea Radu IACOBAN

Pe vremea când lucram în Capitală, frecventam o frizerie de pe Calea Victoriei (deasupra locuia Brătianul-cartof, fondatorul Uniunii Liberale Brătianu, cel care a făcut carieră politică arătând la televizor niște barabule cât pepenii ce vor crește la noi dacă formațiunea dumisale va învinge în alegeri). Șeful frizeriei era maestrul-stilist Costică. Avea un foarte ciudat stil de a tunde (că de asta era „stilist”!): după ce așeza clientul pe scaun, începea să se învârtă în jurul lui și să ciupească ba de aici, ba de colo din podoaba capilară a doritorului de tunsoare modernă. Tăia un pic din dreapta, nu isprăvea și trecea abrupt în stânga. Îndrepta un perciune, îl lăsa la jumătate, revenea și punea în funcțiune foarfecele de filat. Rădea cu lama conturul unei urechi și, cu mișcarea următoare, foarfecele începea să curețe părul din nasul clientului. La sfârșit, se ocupa îndelung și temeinic de remedieri. Până la urmă, tunsoarea ieșea onorabilă, dar totala lipsă de ordine, de rigoare și consecvență în manevrele „stilistului” pur și simplu te zăpăcea.

La Costică m-am gândit urmărind eterna rafistolare a șuvoiului legislativ românesc, unde perciunul tăiat în 2014 era redesenat în 2015, frizura filată în 2018 se reconfigura în 2019, legile „îmbogățindu-se” mereu cu reluări, completări, precizări, reveniri. Te-ntrebi pe bună dreptate care poate fi calitatea actului legislativ, câtă vreme ceea ce parlamentarii azi au votat și Președintele a promulgat se cuvine musai remediat săptămâna viitoare, dacă nu chiar în aceeași zi după chindie. O lege mereu cârpită și rerefăcută echivalează cu un semirebut parlamentar. Dacă greșește croitorul și-mi face pantalonii prea scurți, îi duc să-i refacă și, pe viitor caut alt meseriaș. Dacă mecanicul uită un șurub nestrâns și piulița începe să zdrăngănească, desigur, nu mai apelez la cârpaciul auto cu pretenții.

Deputații și senatorii noștri, intangibili și imuabili, scot pe bandă rulantă legi neterminate, incomplete, câșe. Indicatorul calitate, valabil până și-n ultima cizmărie, nu operează și în prestațiile edenului parlamentar românesc, așa că nimeni nu întreabă cum se face și cine-i de vină că legea X, votată joi, se cuvine cu grăbire peticită și rescrisă vineri. Șuvoiul modificărilor de tipul „după paragraful cutare se include articolul cutare”, „în loc de așa se va citi astfel” etc., etc. induce nesiguranță și aduce adiere de provizorat în actul administrativ, dar, mai ales, dă semnal că legiuitorii nu-s conectați cum se cuvine la realitatea ce vor s-o normeze: rafalele de modificări nu-s altceva decât un efect al impactului ratat viață-lege.

Așteptând odată, pe la ceasurile nouă, să intru în plenul Camerei (cu majoritatea scaunelor goale) spre a depune un jurământ inutil pentru un Consiliu de Administrație aproape imediat desființat (al Radiodifuziunii naționale), am asistat la o impresionantă și nesfârșită defilare a funcționărimii parlamentare: zeci și zeci de fătuci pimpante și ultraelegante, alte zeci de inși puși la „patru ace”, plini de morgă și de importanță, tăbârcind genți diplomat cu cifru aurit, își începeau noua zi de lucru spre binele nației și-a patriei cinstire. Fiecare fiind implicat într-un fel sau altul în râșnița legislativă românească. Care, cum se vede, dă producție constant știrbă, ce obligă la remedieri ulterioare. Pe internet poate fi citit, într-o postare oficială, un lung cârnat intitulat „Principalele modificări legislative ale lunii  decembrie 2023”. Într-o singură lună! Și-or mai fi și cele secundare! N-aș zice că-i  cazul să luăm pilda englezilor, care au și acum în vigoare legi neatinse de pe la 1600, dar nici să acceptăm eterna cârpăcire legislativă ca un dat românesc pe cât de neclintit, pe atât de scuzabil.

Toată funcționărimea Parlamentului, de ale cărei proporții și competențe reale alegătorul n-are știință, și cu lefuri de invidiat, la care se adaugă deputații și senatorii cu privilegii și mai și, n-ar trebui penalizată cumva pentru călcăturile strâmbe oglindite necruțător în rafalele de modificări publicate de „Monitorul oficial”? De unde respect pentru legi care știu că mâine musai or să se schimbe? Nu mă refer aici la repoziționările legislative de sorginte politică, principalele vinovate ale vânzolelii din legislație, ci la lejeritatea românească lipsită de respect pentru ideea de Lege și la neprofesionalismul alcătuitorilor de texte imperfecte: ba se vede (prea târziu!) că s-a omis cutare amănunt, ba că lipsește relaționarea cu alte normări în uz, ba…

Pe frizerul Costică l-am schimbat, dar cu făcătorii de legi cum rămâne? Rezolvă alegerile? Și ce-o să se schimbe?