Mircea Radu IACOBAN

De necrezut! „Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldovei” (întrebare: s-o fi întregit Moldova și noi încă n-am aflat? – n.m.), păstorită de mitropolitul Vladimir, aflat sub ascultarea patriarhului Kiril al Rusiei (cel care binecuvântează cu sobor de preoți rachetele Kremlinului trimise în Ucraina), a adresat înaltului ierarh moscovit o epistolă parcă dictată de dl Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române! Se pare că s-a petrecut și încă se petrece ceva extrem de semnificativ în partea de viață bisericească basarabeană subordonată Moscovei și, în același timp, se prefigurează un proces aducător de neașteptate perspective pentru consolidarea Mitropoliei Basarabiei și Moldovei cârmuită de mitropolitul Petru.

Se știe, în mica Republică Moldova funcționează două mitropolii, amândouă ortodoxe (pe stil vechi) și amândouă interesate în recrutarea de credincioși sub steag confesional propriu. Considerată oficial drept succesoare istorică, canonică și spirituală a Mitropoliei Basarabiei desființată de ruși în 1944 (act niciodată recunoscut de Patriarhia Română), Mitropolia păstorită acum de Petru a fost reactivată în 1992 prin truda regretatului Teoctist și la cererea părții din clerul și mirenii ce-și vedeau credința mai firesc și mai întemeiat istoricește ocrotită de Patriarhia de la București decât de cea de la Zagorsk. Rămasă multă vreme în planul secund al vieții de cult moldave (pe vremea lui Voronin, Guvernul de la Chișinău i-a refuzat cu încăpățânare până și recunoașterea și oficializarea!), Mitropolia Basarabiei s-a reactivat după procese la CEDO (!!) și acum, mai ales după invadarea Ucrainei, pare a constitui cel mai atractiv pol de reprezentare a ortodoxiei în spațiul interriveran Prut-Nistru.

Ceea ce pare a fi determinat în realitate vehemența ieșirii lui Vladimir din canoanele supunerii ierarhice și alcătuirea unei scrisori care cuprinde pasaje absolut surprinzătoare. Cum ar fi: „Moscova nu a înțeles până în prezent faptul că poporul din Moldova are rădăcini latine și este perfect normal ca el să aspire să se apropie și să rămână în acest spațiu civilizațional, după veacuri de divizare artificială, fără a trăda Ortodoxia. Vă întrebăm, Sanctitatea voastră, cum putem evita prăpastia care s-a deschis în urma invaziei ruse în Ucraina pe de o parte și creșterea neîncrederii atât din partea preoțimii, cât și a poporului față de poziția noastră care se presupune a fi direct legată de interesele rusești pe de altă parte?” Sau: „Mitropolia Basarabiei, sprijinită deschis de Patriarhia Română, de R. Moldova și România, a demonstrat că este o forță ce nu mai poate fi oprită și care, se pare, dorește și va obține restabilirea drepturilor sale istorice.” Înalt Preasfințitul Vladimir mai scrie cu slovă obidită despre „dorința tot mai persistentă a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita «lume rusă», care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale”, previzionând „dispariția noastră de pe scena religioasă și socială a țării.” Mai sunt evocate și felurite chestiuni lumești, cum ar fi tentația preoților de a trece sub ascultarea românilor (din presa moldavă aflu că Vladimir iar a fost nevoit să caterisească slujitori ai altarului „trecuți de cealaltă parte”), unde se asigură preoților „un salariu garantat de 800-900 euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale”. Nu-s uitate nici necazurile aduse de „operațiunea specială” a lui Putin: legăturile cu Rusia sunt, practic, tăiate, nu mai poate primi tipărituri și obiecte bisericești de la Moscova fiindcă „legătura geografică este aproape distrusă” și, în toate cele, „Biserica ortodoxă rusă, care se consideră mamă a noastră, se comportă față de noi, ca să ne exprimăm delicat, nerespectuos?”

Încheierea este total neașteptată: „Cel puțin deocamdată, nu vedem o aderare la Patriarhia Română.” Deocamdată? Variantă: acordarea autocefaliei – și mai puțin probabilă. Surprinzătoarea scrisoare merită cercetată amănunțit și „la virgulă”, cu atât mai mult cu cât, în pofida unor confirmări mai mult sau mai puțin oficiale (se zice că-i așteptat un răspuns de la Zagorsk) se poate insinua și suspiciunea unui fals parțial sau total. Poate-i contrafacere, poate nu-i – în Basarabia se practică.

Îmi amintesc (lucram pe atunci la Chișinău) câtă vâlvă a stârnit în iunie 1996 publicarea de către „Moldova Suverană” a unei scrisori în facsimil trimisă chipurile de Meleșcanu, pe atunci ministru de Externe, omologului său de la Moscova, Primakov. Luată la întrebări, redacția gazetei a explicat că a găsit falsul în cutia poștală! Până la data la care scriu, Mitropolia lui Vladimir n-a contestat autenticitatea acestei scrisori de mare interes pentru istoria Bisericii. Și nu numai.