Mircea Radu IACOBAN

... spunea Vespasian. Impozitarea multinaționalelor cu acea (măruntă totuși) taxare de 1% a profitului face valuri. Ciudat: pare a fi o anume majoritate, dacă nu chiar unanimitate, care susține necesitatea adoptării imediate a unor drastice măsuri menite să cârpească deficitul bugetar, dar când să se aplice, protestele aproape se generalizează. De parcă s-ar putea face omletă fără să spargi ouă! Până la votarea în Parlament a actului normativ, de va fi acceptat și când va fi, barem s-au mai răscolit sulfuroasele ape ale finanțelor și au ieșit la iveală cifre care arată că pur și simplu suntem sfidați și luați de proști: companii cu cifra afacerilor de miliarde raportează la sfârșit de an profit zero adus din condei, astfel fentând fiscul și evitând impozitarea. Ele ar presta adicătelea în România un soi de generoasă muncă voluntară, fiindcă nimeni nu trudește în țară străină fără să câștige un șfanț, ba chiar să rămână mereu în pierdere.  

Iar conduita noastră din totdeauna care-i? Minciuna-i cât casa, stă cu regele la masă, și ne prefacem a crede înghițind an de an o gălușcă care nici măcar fierbinte nu-i, că s-a sleit de când tot face figurație la înaintare în dosarele trimise fiscului. Lista companiilor care au raportat profit zero este de-a dreptul impresionantă și cât se poate de răsunătoare. De fapt, s-ar cuveni să înduioșeze, fiind vorba, nu-i așa, de companii venite cu toată buna credință să opereze în România, și iată-le ajunse pe buza prăpastiei și-n pragul falimentului, că n-au cum rezista nu numai cu profit zero, darămite și cu eterne pierderi. O repede ochire pe lista unor astfel de pseudosinistrați financiar arată că se află, n-o să credeți, E.ON Energie România, Profi (cifră de afaceri: aproape 12 miliarde), Enel (5 miliarde), DelGaz, Vodafone (5 miliarde), Orange, Telekom, România Hypermarche ș.m.a. – cei mai mulți raportând nu numai fatidicul zero profit, ci și consistente pierderi. Să nu le plângi  de milă?

Cei mai mulți euro rotunjiți în România ajung în buzunarul bunei noastre prietene Austria (importante sume prin intermediul companiilor Strabag, Asirom, RaiffesenAgro Romania etc.), evident toate cu profit zero și cu dureroase (dacă n-ar fi doar aduse din condei) pierderi financiare. Te-ntrebi de ce străinii nu-și iau jucăriile și nu se mută pe meleaguri mai prietenoase și mai rodnice! De multe decenii, banii românești se scurg către Austria, de parcă am plăti bir la Poartă (iar austriecii ne țin... la poarta Schengen!). Singura deosebire față de plocoanele și birurile trimise prin veac la Istanbul ar fi aceea că azi plătim străinilor mai degrabă de bună voie și nesiliți de nimeni, ca urmare a unei cupidități băștinaşe complice, mai degrabă rapace decât naivă, pe când turcului îi plăteai ca să fii sigur că-ți rămâne capul pe umeri și fundul pe tron.

Mai știe cineva cât aur românesc a ajuns prin veac la Înalta Poartă? Carele cu galbeni au dus către Bosfor 341 tone aur doar între 1415-1877 (întreg tezaurul nostru furat de ruși cântărea numai 90 de tone). Vremea înnegurată a veacurilor XV-XVIII îngăduia spolierea pe față a celui neajutorat de către cel puternic, dar ceea ce a fost a fost, nu se mai îndreaptă în veci, și-n vreme ce atunci se construiau în tihnă Palatul Schönbrunn (1700), castelele Belvedere (1716, 1723), minunăţiile Parisului şi multe alte splendori ale Apusului, din spațiul românesc bogățiile se scurgeau nemilos afară. Birul reprezenta hoția oficializată, dar erau și multe alte „șperacluri” de spoliere și nu știu dacă toate au fost luate în calcul.

Aș adăuga aici barem practica extrem de bănoasă a mazilirii domnitorilor, ce a permis și produs adevărată hemoragie de aur românesc. Doar în Moldova, Ştefan Răzvan a fost mazilit după nici 12 luni, Const. Movilă n-a cârmuit nici un an, Al. Mihnea şi Moisei Movilă „n-au domnit decât o vară”. Urmează şase domni maziliţi unul după celălalt (anul şi debarcarea – adică, alte multe care de bănet trimise la Istanbul pentru noua domnie…): Gh. Duca, Iliaş Rareş, din nou Duca, Şt. Petriceicu, D. Cantacuzino, Antonie Ruset. Mazilit a fost şi tatăl analfabet al lui Dimitrie Cantemir, urmat de alte cinci maziliri-fulger. Un total: până la 1821 au fost maziliţi 42 de domnitori ai Moldovei! Noul vodă trebuia să-și cumpere domnia cu banițe de aur românesc, de care statisticile n-au avut cum să țină seamă. Iar toate cele trei imperii au acaparat din teritoriile locuite de români 1.263 tone de aur! De zece ori mult decât rezerva de azi a Băncii Naționale!

Și încă o realitate care s-ar cuveni să dea de gândit: între 1945 și 1989, românii au reușit să acumuleze un capital egal cu întreaga avuție de care au fost deposedați de secolele anterioare. Unde s-a mistuit și cum de s-a reîntrupat în... datorie externă?