Mircea Radu IACOBAN

Toate minunățiile se întâmplă la Caracal! Mai nou, patru bandiți au jefuit în toiul nopții o librărie. Librărie? Premieră în România! Ce le-o fi venit? S-au ales cu câte 100 de lei de căciulă și cu câțiva ani de pușcărie. În sine, jefuirea unei librării s-ar putea asimila (fie și numai între paranteze) cu un act de cultură: cartea va fi ajuns să tenteze până într-atât hoțomanii încât să-i determine la curajoase și riscante operațiuni nocturne precum cea de la Caracal! Mi-i și închipui mascați, cu lanterne și mănuși, tăbârcind în întuneric saci bucșiți cu opuri de-ale lui Boia ori Cărtărescu. Dar, probabil, hoțomanii n-or fi furat ca să citească, ci pentru a vinde prețioasa marfă mai departe. Tot ar însemna ceva! Numai că la inventarul post-jaf s-a constatat că nu lipsește nici o carte: în ziua cu pricina, ca și în atâtea altele, librăria din Caracal vânduse doar pixuri, radiere și caiete școlare. Rafturile cu cărți rămăseseră neatinse. Și de cumpărători, și de hoți.

* 

La unison, televiziunile au postat cu voluptate imagini ale „șuruburilor nestrânse” la podul brăilean. Până și Grindeanu, ditamai ministru al Transporturilor, tot despre șuruburi a vorbit! Eu unul am văzut, cel puțin în primele tranșe de imagini, că… nici vorbă de șuruburi. Dacă nu reporterii, barem cei din compartimentul tehnic, ori șoferii studiourilor s-ar fi cuvenit să-și dea seama că acele „corpuri delicte” erau nituri din categoria „solid cu cap semi-rotund”. N-au cum fi înșurubate, fiindcă niturile n-au filet și se fixează prin presare cu ajutorul ciocanului cu aer comprimat – operație care, probabil, încă nu s-a făcut. O explicație: compresorul se aduce și se instalează doar atunci când întreg sectorul ce urmează a fi nituit are pregătirea terminată. Șurubul este strâns când e pus, nitul se presează când îi vine rândul. Ultimele filmări ne arată într-adevăr șuruburi – ceea ce înseamnă ori că-i vorba de astă dată de un alt sector neterminat al podului, ori că s-a luat seama și s-a dres imagistic busuiocul.

*

Joi, seară tristă: am avut neplăcerea să urmăresc eliminarea fotbalului românesc din Europa, precum și, în Cupă, umilirea totală a echipei ieșene din așa-zisa „Superligă” (!) de către o formație din eșalonul III de care n-a auzit mai nimeni. Dac-ar fi după mine, aș instala un post de control polițienesc undeva, pe lângă Podu’ Iloaiei, care să interzică intrarea autocarului cu râzgâiații și ridicolii „fotbaliști” de la Poli în municipiul Iași. Ducă-se de pe unde au venit, în Iași n-au ce căuta! Mi-am zis că un film „de acțiune” m-ar face să uit barem un ceas-două sinistra seară fotbalistică, și am găsit pe un post tv de-al nostru un strașnic și dur film în care un tren cu tracțiune electrică (apăreau în cadru din când în când troleul locomotivei și rețeaua de contact), invadat de răufăcători, gonea zăbăuc în noapte. Nu putea fi nicicum oprit: mecanicul mort, ușile blocate, toate eforturile eroice de la bord fără rezultat. Sânge, drame, gesturi disperate, tensiune, final apocaliptic: după vreun ceas-două în care mai marii căii ferate n-au putut face altceva decât să asigure cale liberă bolidului pe roți, vine și capătul capătului, când dezastrul nu mai poate fi evitat, trenul prefăcându-se într-un morman de fiare fumegânde și pasagerii în îngerași trimiși către ceruri. Măi, să fie! Vă mai amintiți povestea un oul lui Columb? Trebuia doar ciobit la fund și stătea în picioare. În cazul de față ar fi fost suficient ca operatorii de la sol să tragă un heblu – se întrerupea curentul și trenul electric încremenea pe șine. Scăpau toți primejduiții, numai că, pagubă-n ciuperci, murea... filmul! 

*

O rachetă rusească a lovit orașul ucrainean Vinnița. Ceea ce, cu voie ori făr-de voie, îmi trezește amintiri: prin 2006 duceam teatrul ieșean „Luceafărul” într-un turneu la Vinnița. Ultima întâmplare petrecută în scenă atunci se leagă cumva de recentul asalt cu rachete rusești: cum era firesc, manevrarea elementelor de decor  în reprezentația noastră o asigurau mașiniștii teatrului „Luceafărul”. Care, nefiind familiarizați cu tehnica de scenă băștinașă, au încurcat ștăngile și au ridicat în final un fundal care nu trebuia. În loc să apară Lupul pedepsit de Capra cu trei iezi, ne-am pomenit cu... bustul lui Lenin depozitat acolo, într-un spațiu scenic neutilizat din vremea spectacolelor festive ale gazdelor! 

Lenin – marele și adevăratul vinovat de ceea ce se întâmplă azi și-n Ucraina, și-n întreaga lume.