Mircea Radu IACOBAN

„Poporul trebuie permanent pregătit pentru ce-i mai rău” – este una dintre cele „zece porunci” postulate de Noam Chomsky, personaj despre care s-ar putea spune că a obținut atât de multe distincții academice și universitare încât un CV complet ar depăși proporțiile unei broșuri, dacă nu, cu detalieri minime, chiar ale unui volum. Între altele, este doctor honoris causa „doar” al Universității Harvard, al celor din Columbia, Uppsala, Bologna, Bruxelles, Atena, Toronto, Buenos Aires, Beijing, Mexico, Chicago, Madrid, Chile, Calcutta, Florența etc., etc., ca să nu mai amintesc și nesfârșita listă a premiilor naționale și internaționale a căror găzduire,  probabil, a necesitat un „premies room” similar cu obișnuitul „dress room” din vilele americanilor.

Chomsky a împlinit 94 de ani și continuă să rămână în atenția actualității politice generale și imediate mai ales prin Decalogul său vechi de câteva decenii, constant  consolidat prin prestația politică cotidiană a autorului „in agora”, ceea ce-i conferă incontestabilă valabilitate și-n veacul XXI. Câteva detalieri privind personajul Chomsky: filosoful, absolvent al unei universități tehnice și înnoitor în chestiuni foarte complicate de gramatică generală (!), se declară de stânga, iar la capitolul „religie” din autobiografie scrie „agnostic.” Ceea ce nu înseamnă, cum se mai crede, ateu. Agnosticismul acceptă existența unei entități supreme, dar consideră că-i imposibil de știut dacă există Dumnezeu, zei și alte puteri supranaturale. Vechi de când lumea, agnosticismul are adepți dintre cei mai diverși, de la Protagoras, Darwin, Einstein, Borges, Mark Twain, Bertrand Roussell, Marie Curie, Durkheim,  Sagan, până la Stephen Hawking. Ceea ce ar putea explica libertatea autoasumată și nemila cu care Chomsky cercetează de-a dreptul vitriolant realitățile societății americane, concluziile formulate aforistic rămânând valabile pentru starea generală a umanității, afectată de lipsa de perspectivă a tuturor sistemelor politice, la fel de cameleonice, fie și în grade diferite, pe tot mapamondul.

Fără îndoială că Decalogul său nu se cuvine luat numaidecât ca literă de lege: ca orice teorie este contestabilă, fie parțial, fie chiar în întregime. Soluția, dacă ar exista o soluție, nu pare a fi „zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă”, ci mai degrabă aflarea căilor prin care națiile să fie conștientizate cu privire la ceea ce programatic li se ascunde ori se truchează. Totul s-ar putea „drege” prin simpla întoarcere pe dos a semnului, de la da spre nu, ori invers, a fiecăruia dintre  postulate, ceea ce, deocamdată, pare posibil în teorie, spre a rămâne, din păcate, mai degrabă utopie.

Chomsky nu spune direct „așa să faceți!”, dar se poate subînțelege, dimpreună cu neîncrederea filosofului că manipularea poate fi vreodată total eradicată. Iată câteva dintre faimoasele lui postulate:

1 – „Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât problemele lui adevărate.” Chestiunile sociale reale trebuie evitate, mijloacele de informare urmând să distragă atenția generală prin deplasarea accentelor către evenimente minore prea puțin semnificative. Poate presa n-o face totdeauna cu premeditare, dar prin gonflarea excesivă și îndelungată a feluritelor mărunțișuri cotidiene se ajunge indirect la același rezultat: manipulare prin eliminarea esențialului incomod în favoarea nesemnificativului benign.

2 – „Poporul trebuie să conceapă conducătorii drept salvatori ai națiunii.” Statut care se obține printr-o propagandă mincinoasă fără limite, inclusiv naționalistă, adresată unei majorități naive și-n bună parte inculte, prin intermediul unei prese docile și subordonate (cazul cel mai elocvent: Putin).

3 – „Poporul trebuie permanent pregătit pentru ceea ce-i mai rău.” Nada „viitorului fericit” a fost de mult compromisă, așa că răul se porționează și se translează an de an, până ce devine credibil.

Consecințele sunt revelate la nr. 4: „Poporul trebuie să creadă că dacă guvernele le oferă perspectiva unui trai mai rău, este spre binele lor.”

5 – „Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte.” Cultivarea senzaționalul minor, dedicat gândirii infantile, acoperă ilicit nebănuite legături cauzale.

Spațiul rubricii mă obligă ca următoarele puncte să nu le mai însoțesc de comentarii:

6 – „Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea, urmând să acționeze sub imperiul emoțiilor”.

7 – Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să-i ocupe timpul și să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare.”

8 – „Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă.”

9 – „Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei.”

10 – „Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare.”

Aș spune că cele zece puncte ale lui Chomsky reprezintă, într-o sinteză, sumarul unui trist ghid de practică politică eficace și, pentru unii, cum nu se poate mai productivă...