Mircea Radu IACOBAN

Asta era vorba mamei – o fi luat-o de pe undeva, fiindcă învățătoarea din Ițcani Maria Iacoban avea o mică bibliotecă, era abonată la „Gazeta literară” și publica poezie în „Iașul literar”. Îndemnul „nu-ți fă iluzii” rămâne valabil acum și oricând, fiindcă, de fapt și de drept, lumea cu iluzii s-a hrănit și se hrănește. Ce credea lumea, în urmă cu 50 de ani, că va izbuti curând? În 1973, americanii anunțau că, în jurul anului 1990, NASA va stabili o colonie de astronauţi la polul sud al lunii, după care profețeau că până în 2020 vor  „lăsa urme de pneuri pe Marte”. S-au scurs atâția ani de la ultima prezenţă a omului pe lună (decembrie 1972), până și asta e contestată. Aselenizarea n-ar fi fost decât o iscusită punere în scenă filmată în studiourile cutărei baze secrete. De, americanii au suspiciunea în sânge şi cum se iveşte un eveniment mai maşcat, cum apar îndoielile: cică, Pentagonul n-ar fi fost lovit de un avion deturnat la 11 septembrie, turnurile gemene le-a dărâmat şi incendiat chiar administraţia, interesată de un nou Pearl Harbour justificator al cursului politic anti-arab ş.a.m.d. Aşa să fi fost?

Ia să luăm la răsfoit ziarele din 1973. Am găsit, în podul casei (să n-audă pompierii!) gazete vechi de 40-50 de ani. Sunt scrise cu â din i, poartă pe frontispiciu îndemnul „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” şi-s redactate în limba de lemn a epocii. Iată iluziile omenirii acum jumătate de veac rămase „bune în grad”: în 1982 se va obţine vindecarea cancerului. (Aş! Numărul cazurilor de cancer a crescut exponenţial, leacuri, ioc!) Cum scriam mai sus,  în 1990 urma să se inaugureze prima bază umană pe lună, predicție pare-se  făr-de moarte (evenimentul s-a amânat, practic, sine die). Încă din 1985, durerile fizice vor fi complet anihilate prin procedee electronice (hai să fim serioşi!). Tot din 1985 se prevedea că Oceanul Atlantic va fi traversat în 50 de minute – valabil și-acum (nu numai că timpii de zbor au rămas aceiaşi, dar s-au retras din circulaţie de parcă niciodată n-ar fi fost supersonicele Concorde).

Se reiau speranțe vechi: apariția unor sporuri de inteligenţă pe bază medicamentoasă. (Aiurea! Am rămas exact cu câtă minte ne-am născut și inteligența artificială se pregătește să ne umilească!) Iată şi ce i se hărăzea sportului: în 1985, valabil și-n 2023: recordul pe 100 m va coborî sub 8 secunde (deocamdată, se retrag medaliile performerilor drogați!). Se crede, ca și în 1987, că organe artificiale din materiale plastice le vor înlocui pe cele paradite în accidente competiţionale (din nou, canci!). De unde se vede că-i nevoie de mai multă temperanţă în pronosticuri, nu de alta, dar ne paşte pericolul căderii în ridicol.

Văzând falimentul multor predicții majore de acum 50 de ani, nu poți decât să privești cu îndoială cele din 2023. Iată alte câteva: în 2050, mașinile se vor conduce singure, ceea ce înseamnă că dispare îndeletnicirea de șofer, ca și, logic, aceea de agent rutier. Statul va pierde veniturile consistente găbjite din amenzi, iar urmașii noștri vor putea călători, să spunem, de la Iași la Suceava bând bere și jucând șeptic. S-o creadă cine vrea, eu unul, mă abțin. Altă minunăție: dispar birourile, toți truditorii bugetari (și nu numai) vor lucra de acasă, din livadă, de pe plajă ori dintr-o cabană troienită pe muntele Penteleu. Dispar învoirile, condicile de prezență, consilierii și secretarele. Peșcheșurile parolate vor fi distribuite on-line, procesele s-or desfășura pe monitor, prestațiile avocaților vor fi preluate în întregime de computer, școala, medicina, așijderea. Rămân să asude la locul de muncă fotbaliștii (cu galeriile anexe), hingherii și politicienii. Vorba celor de la Kaufland: „prea ieftin ca să fie adevărat!” 

Încă o minunăție: inteligența artificială va realiza filme, piese de teatru, cărți, scenarii tv. Scriitorul devenind inutil, va ieși treptat din istoria culturii. Mor bibliotecile, nu vor mai exista Uniuni de creatori, prezidenți, premii, reviste, cronicari (o mașinărie să recenzeze cartea scrisă de altă mașinărie?), muzica și arta plastică vor fi de asemenea programate „a la carte” (de la „card”, nu de la „carte”!). Setezi dintr-un clic ce vrei: amor dulceag, crime sângeroase, pornografie, western-uri, biografii, drame horor, și potrivești din butoane finalul care-ți place. Ce bine că n-am cum să prind anul de glorie culturală a tehnologiei 2025! Mai departe: realitatea virtuală va copleși piața turismului: computerul te va implica și integra direct, nu doar prin imagine și sunet, în orizonturile tridimensionale dorite (olfactiv, termic, climatic, ambiental, tensional, ideatic (?) ș.a.m.d.

Unul dintre aforismele polonezului Stanislaw Lec, pe care l-am editat la „Junimea” în urmă cu jumătate de veac, sună astfel: „Orientați-vă către viitor – spun cei care ne fură prezentul!”