Mircea Radu IACOBAN

Pentru scurtimea vieților noastre, o felie de 15 ani nu-i deloc de neglijat. Într-un deceniu și jumătate, adică din 2008 încoace, lumea va fi evoluat, multe nedumeriri s-or fi deslușit, răni se vor fi cicatrizat, s-o fi lămurit câte ceva din obsedantele întrebări, s-or fi potolit politicalele bezmetice – într-un cuvânt, lumea se va fi înțelepțit. Aflăm ce și cum dând o căutare printre articolele publicate în această rubrică acum 15 ani. Un exemplu: astăzi, dl. Dâncu încearcă necinstit să aducă „Steaua” în așa-zisa „superligă”. În 2008, tot necinstit, Becali o voia campioană – povestea cu valiza de bani de la Cluj. Scriam atunci:„Dacă aranjamentul ţinea şi „Steaua” ajungea campioană, ce-ar fi trâmbiţat Becali? Fiţi siguri că trecea succesul în contul ajutorului preferenţial primit de la bunul Dumnezeu, aşa că bietul cetăţean plătitor de bilet la stadion nu mai ştie ce să creadă: cine câştigă meciurile „Stelei”, Mântuitorul în persoană, ori geanta de bani trimisă pe şest la crâşme conspirative? A amesteca numele Domnului în tărășenii fotbalistice, mai întâi că-i prostie demnă de mintea lui Petrache Lupu, dar e şi mârlănie pură, flagrantă lipsă de respect faţă de duhul celui de sus, imposibil şi imoral de amestecat în furnicarul dubios din careul de şaişpe (...) După cum aţi văzut în presă, Becali consideră că toţi cei ce instrumentează cazul mitei de la Cluj sunt mai întâi... comunişti, apoi... unguri şi, în fine.... gunoaie.” Astăzi, Becali, rămas cu deplină consecvență același, anunță că renunță definitiv la FCSB, la „Steaua” adică. Iaca, pur și simplu nu-l cred! Dar să trecem și la lucruri mai serioase. 2008: „Conform condiţiilor ce le are, România ar trebui să fie în proporţie de 45% împădurită. Iată că s-a ajuns la mai puţin de 26% (luându-se în calcul şi suprafeţele nou plantate, care vor fi pădure la vremea urmaşilor urmaşilor noştri...), mai puţin decât Bulgaria (34%), Slovacia (38%), Austria (47%). Suntem – atenţie!! – singura ţară din Europa în care suprafaţa împădurită a scăzut în loc să crească!” Tot în 2008, parlamentarii decideau ținta îndepărtată de 45% teren împădurit. În realitate, s-a ajuns până acum la mult mai puțin decât s-a sperat. Cifrele „vorbește!” Nu le mai înșir, sunt bine cunoscute. Scriam în 2008 pe tema bacalaureatului:„Rezultatele arată o creştere constantă a dimensiunilor prostiei şi inculturii, revelată dizgraţios la fiecare nouă sesiune de bacalaureat. Doar cine nu vrea nu vede că elevul nu mai citeşte barem bibliografia elementară, ci recurge, de regulă, referatele postate pe internet. Cum altfel să se explice enormităţile din teze – unele, de-a dreptul monumentale – ce nu pun în evidenţă doar lipsa de informare (ştiinţa de carte, adică), ci gândire precară, logică aiuristică, prostie în stare gemă. Hai s-o iertăm pe eleva ce răspunde că „Luceafărul” l-a scris... Arghezi. S-o fi fâstâcit. Dac-ar fi citit poemul, era imposibil să-l despartă de imaginea şi pana lui Eminescu; evident, habar n-are, nu l-a citit. Întrebaţi-o despre noile hituri, despre Madona ori Monica Columbeanu: răspunsurile vor fi complete şi exacte.” S-o fi schimbat câte ceva până în 2023, dar n-aș crede că-n bine. Tot în 2008: „Se anunţă iminenta prăbuşire a unui imperiu: cel al cărţii. Proorocirea îi aparţine lui Eugen Negrici: „A venit timpul să privim cu bărbăţie ceea ce se întâmplă în jur şi aiurea. Prestigiul literaturii şi privilegiile ei monopoliste sunt pe punctul să se prăbuşească odată cu imperiul secular al cărţii”. Mă tem că, de astă dată, chiar așa-i. Acum 15 ani scriam despre absurditatea „orei doisprezece”: „De ce crainica radio nu anunţă şi „este ora doi”? De ce cu doi face acordul la feminin şi cu doisprezece, la masculin? 12 este evident compus din doi-spre-zece şi acordul nu se poate face decât după legile femininului (ora) adică o oră, două ore, douăsprezece ore (...) Am auzit, tot la radio, vorbindu-se despre „doisprezece fete”, dar și „douăsprezece cai”, greşeală „din păzeală”, la fel de idioată, dezacordul fiind plesnit invers, de astă dată femininul peste masculin. O fi chiar aşa de trudnic să se respecte o regulă atât de simplă, elementară chiar?” Și iată că în 2023 nu numai că nimic nu pare a se fi remediat, dimpotrivă, exprimarea incultă s-a lăbărțat în mai tot audio-vizualului românesc. În 2008, când încă nu bubuiau tunurile în Ucraina, scriam în această rubrică despre Putin și citam dintr-un articol al ziaristei asasinate Politkovskaia. Actualul (încă) prezident n-ar fi altceva decât „un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din „Mantaua” lui Gogol. Se comportă exact ca un membru al poliţiei secrete din vremea lui Lenin. Nu este un tiran şi un despot înnăscut. Pur şi simplu a fost educat să gândească în termenii deprinşi în cadrul KGB-ului, organizaţie pe care o consideră un model ideal, aşa cum a declarat-o public nu o dată. De ce îmi displace atât de mult Putin? Îmi displace pentru lipsa lui de emoţii, mai rea decât crima, pentru cinismul lui, pentru rasismul lui, pentru minciunile lui (...) pentru masacrul inocenţilor, care a continuat pe tot timpul mandatului său de preşedinte.” Aprecieri care, în 2023, s-au confirmat întru totul. Asemeni zicalei „toate-s vechi și noi îs toate”.