Mircea Radu IACOBAN

Se poate îngădui o lacrimă la citirea ultimei scrisori a unui tanchist rus? Ei bine, câteodată, cu deplină sinceritate, da! Războaiele împart lumea între „ai noștri” și „ai lor”, iar moartea unui tânăr, care rămâne o dramă oricât l-ai urî sau iubi, este fie căinată, fie salutată în funcție de uniforma pe care a fost obligat s-o poarte. Ivan Kolosiov și-a sfârșit zilele într-un tanc lovit de artileria inamică și, apoi, îngropat sub un mal de pământ de o explozie alăturată. Când, după zeci de ani, a fost descoperit, dezgropat și deschis, s-au găsit trei schelete. Comandantul strângea la piept o scrisoare și avea alături revolverul cu care, probabil s-a sinucis. Fotografia tancului dezgropat arată că nu-i vorba despre cunoscutul T-34, vedeta celui de al Doilea Război Mondial, ci de bietul BT-2, unul dintre primele tancuri din dotarea Armatei roșii, copiat după modelul american Christie (prototipul, reproiectat la Harkov, a luat foc în Piața Roșie chiar la defilarea de 7 noiembrie!). Era o mașinărie ciudată: dacă-și pierdea șenilele, putea să-și continue drumul pe roțile care aveau jante de cauciuc presat! Din nefericire, cu blindajul foarte subțire – cântărea în total 11,5 tone, față de cele peste 60 ale unui tanc modern din zilele noastre. Fatalul „Panzerfaust” german l-a perforat din prima lovitură. „In articulo mortis”, Ivan Kolosiov a mai găsit putere să-i scrie iubitei, deși nu credea că epistola va ajunge vreodată la destinatar. Mesajul este de-a dreptul cutremurător:

„Salut, Varvara mea! Nu, nu ne vom mai întâlni. Ieri la prânz am bombardat încă o coloană nemțească. Un proiectil de-al fasciștilor a spart blindajul lateral al tancului nostru și a explodat înăuntru. În timp ce conduceam tancul spre pădure, Vasile a murit. Rana mea este severă… L-am înmormântat pe Vasile într-o pădurice de mesteceni. Era un loc plin de lumină. Vasile a murit fără să reușească să-mi spună măcar un cuvânt, fără să-i transmită ceva frumoasei lui Zoia și blonduței Măriuța, care seamănă cu o păpădie pufoasă. Astfel, din trei tanchiști a rămas doar unul. Am intrat în pădure pe înserate. Tovarășii noștri vor alunga dușmanul, care nu trebuie să umble pe câmpiile și prin pădurile noastre. Niciodată nu mi-aș fi trăit viața astfel, dacă nu erai tu, Varvara. Tu m-ai ajutat întotdeauna: la Halhân Gol și aici. Probabil, cel ce iubește este mai blând cu oamenii. Îți mulțumesc, draga mea! Omul îmbătrânește, iar cerul este veșnic tânăr ca ochii tăi, pe care i-aș privi și admira întruna. Ei niciodată nu vor îmbătrâni, nu se vor decolora.

Va trece timpul, oamenii își vor vindeca rănile și vor construi orașe noi, vor crește livezi și grădini noi. Va începe o altă viață, vor fi cântate alte melodii. Dar niciodată să nu uitați cântecul despre noi, despre cei trei tanchiști.

Vor crește copiii tăi. Tu iarăși vei iubi.

Iar eu sunt fericit că părăsesc această lume, având în suflet marea dragoste pentru tine.

Al tău Ivan Kolosiov

Nefericitul tanchist nu rostește vorbe mari, nici „Za rodina”, nici „Za Stalinu”, nu face paradă de eroism, nu cere compătimire și răzbunare, el luptă cu îndreptățire doar pentru că „dușmanul nu trebuie să umble pe câmpiile și prin pădurile noastre” și părăsește această lume cu împăcarea fatalistă și înțeleaptă a datoriei împlinite. Simplitatea, sinceritatea și tragismul acestei netrimise scrisori sunt copleșitoare. În contra-plan, iată câteva replici din înregistrări ale unor convorbiri purtate de tanchiștii ruși care acum au năpădit „câmpiile și pădurile” Ucrainei, distrug orașe și ucid civili fără cea mai elementară îndreptățire a vreunei motivații. Kolosiov își apăra țara atacată de hitleriști, în vreme de „operațiunea specială” a lui Putin izvorăște din nerușinatul concept dughinist „patria Rusiei este războiul.” Iată câteva texte. Tanchist rus: „Sunt doi oameni îmbrăcați în haine civile.” Comandantul: „Ucideți-i pe toți!” Tanchistul: „Am înțeles, dar aici este doar populație civilă.” Comandant: „Ce e în neregulă cu tine? Și ce dacă sunt civili, ucide-i pe toți!” Altă înregistrare: Comandant: „Lovește peste tot! Bombardează satele direct, înțelegi?” Soldat: „Înțeleg, asta fac.” Și încă una. Soldat: „Sunt trei tanchiști aici care au violat o fată.” Voce de femeie: „Cine?” Soldat: „Trei tanchiști. Fata are 16 ani.” Voce de femeie: „Fuck!”

  Distanță între altitudinea morală și umană a scrisorii lui Kolosiov și convorbirile tanchiștilor lui Putin – cât de la cer la pământ.