Mircea Radu IACOBAN

Sunt pe cale să mă hotărăsc: îmi schimb  sexul. La vârsta mea matusalemică, oricum mai contează doar în acte determinarea sexuală declarat masculină, iar o aventură în universul sexului opus poate condimenta partea finală a unei vieți de care, la urma urmei, ai tot dreptul să te declari plictisit de ceea ce ai fost și ceea ce ești. Altfel nu era mai bine? Ia să tragem o repede ochire prin curtea vecinei ce pare deplin mulțumită de statutul de gen pe care i l-a rezervat soarta, și n-ai zice că ar avea urmă de regret ori de reproș pentru vreo păguboasă tratare discriminatorie. Înainte de a lua decizia am citit cu atenția cuvenită prevederile ce reglementează cadrul legal al schimbării de sex și n-am aflat decât un prag strict limitativ: trebuie să fii major ori, dacă nu, să deții acordul părinților. Altfel, mai nimic care să împiedice doritorii să apeleze la serviciile chirurgului Ion Lascăr, cel care a efectuat în România prima operație de schimbare a sexului. CV-ul profesorului Lascăr demonstrează convingător valoarea de excepție a chirurgului ce are constant lista de așteptare de la cabinetul privat plină de numele dornicilor să-și afle o nouă identitate sexuală, și-i solicitat de numeroase instituții de prestigiu să dea o mână de ajutor la soluționarea problemelor acute ale ocrotirii sănătății în ținutul mioritic. Între care (trec în paranteză și cifrele retribuțiilor lunare, întrucât și  ele ilustrează nivelul și valoarea prestației profesorului Lascăr): de la catedra Universității de Medicină (197.241 lei), colaborarea la  Spitalul de Urgență București (82.124 lei), colaborarea la Colegiul Medicilor (39.480 lei), retribuția de la Agenția Română de Asigurare a Calității  în Învățământul Superior (62.604 lei), colaborarea la Centrul Medical prof. Dr. Lascăr (4209 lei)  și la Clinica de Diagnostic Phoenix (62.604 lei) ș.a. (conform declarației de avere din 2017, că alta nu s-a publicat). Nu poți să n-ai încredere că-ți va schimba onorabil sexul un chirurg universitar ce încasează lunar aproape 400.000 de lei! De altfel, nici  n-ai  de ales, fiindcă, cel puțin deocamdată, alt bisturiu mai prestigios, apt să repare greșelile lui Dumnezeu,  n-avem, iar  în străinătate, o schimbare de sex ajunge la 70.000 de dolari. În România, plătește cu generozitate Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care vine cu  promptitudine în ajutorul bolnavului – numai  că, și aici e aici, Organizația Mondială a Sănătății nu consideră transsexualitatea o boală. Persoana în cauză prezintă doar „caractere comportamentale ale incongruenței de gen”. Mii și mii  de bolnavi din România, în special pensionari, declară că-s în cronică lipsă de bani pentru a-și procura medicamentele de urgență prescrise, iar CNAS susține financiar intervenții chirurgicale costisitoare ce pot fi determinate și de simple mofturi adolescentine. Apelurile de pe net pe această temă, mai toate croite la fel („simt că sunt băiat în corp de fată”) curg unul după altul și-s elocvente începând cu gramatica: „Cum ași putea să ajung la acest  doctor meași dori să îmi schimb sexul, am înțeles k.ie gratuit sau misa părut dacă mă puteți ajuta să ajung  la iel scriețimi pe…” (Gina). Cu siguranță că există și cazuri cu un anume dramatism real, în care individul se cuvine ajutat de sistemul medical, dar până ce nu  ne dumirim oficial și până la capăt dacă transsexualitate este sau nu este o boală, consistentele investiții ale statului în actul chirurgical s-ar cuveni decontate după investigații care să ateste că-s singura cale de rezolvare a cazurilor transgen (care, în paranteză fie spus, nu se identifică automat cu transsexual, și nu implica sexualitatea, ci doar identitatea de gen). Până atunci, văd că n-am cum da curs intenției mele  de a schimba pușca de vânătoare cu  polonicul și aparatul de ras cu rujul și botox-ul, așa că o las în stand by. Și mă tem că, în loc să  se lămurească (prof. Lascăr susține că transsexualitatea este o boală, în vreme ce alții, inclusiv OMS, cred pe dos) toată chestiunea se complică pe zi ce trece.  Orientările sexuale se nuanțează și continuu  apar termeni noi ce vor genera probleme noi. Repertoriul cândva limitat la câteva noțiuni (homosexual și lesbian mai ales), operează acum cu cisgender, incongruență ori disforie de gen, genderqueer, bigender, pangender, genderfluid (agender), intersex, ș.m.a. Așa că sunt obligat să rămân cum mama m-a făcut și continui să mă consider discriminat. Știați că la 19 ianuarie este Ziua internațională a bărbatului? N-am primit niciodată flori.