Mircea Radu IACOBAN

Când intră câș câte o prostie între fălcile presei, n-o mai scoți nici cu tractorul! Primăvara ar trebui să aducă promisa rotație la guvernare între PSD și PNL. I s-a aflat și un cuvințel care s-o denumească: „rotativa”. Ceea ce-i total aiurea, fiindcă una-i rotația, alta-i rotativa. Iată ce spune Dicționarul: „Rotativă – mașină pentru tipărirea ziarelor și a publicațiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare și suprafața de presiune cilindrice.” Cât despre rotație: „Schimb alternativ de persoane sau echipe în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii.” Care s-ar potrivi, rotativa sau rotația? Fenomenul lingvistic al botezării necugetate în cristelniță greșită s-ar putea încadra legitim în categoria „noi vorbim, nu gândim!”                                   

*

Erdogan s-ar cuveni să se aresteze în primul rând pe sine, și abia după aceea pe proiectanții și constructorii clădirilor dărâmate de cutremur. La 23 februarie 2018 urmau să aibă loc alegeri municipale la Kiliramanmaraș. Formațiunile politice ale lui Erdogan (Partidul Salvării Naționale, Partidul Justiției și Dezvoltării) n-au avut mai niciodată viață ușoară în alegerile locale, în special în zona Istanbulului, așa că s-a recurs încă odată la captarea bunăvoinței electoratului printr-un soi de ciudată și iresponsabilă vânzare de indulgențe: plătind o anume taxă, toți cei care au clădit ilegal și fără respectarea normelor constructive în vigoare erau iertați, iar clădirile cu pricina automat intabulate și izbăvite de demolare. Erdogan: „Am rezolvat problemele a 144.556 de cetățeni din Maraș.” Nu era o găselniță electorală nouă: anterior, astfel de amnistii a mai decretat guvernul turc în 1995 și 2002 (tot Erdogan: „Un gest de compasiune din partea statului către cetățenii noștri”). Așa se face că, în fapt, majoritatea noilor construcții din zonă n-au avut cum să reziste unui cutremur de asemenea forță – cât despre compasiune, abia acum ar putea fi cu adevărat vorba, când sub dărâmături s-a murit în mână cu chitanța achitării birului absolvitor. Un singur primar s-a ținut tare, cel din orașul Erzin, care a decis demolarea tuturor clădirilor ridicate fără respectarea codurilor de construcție. Deși aflat în zona seismică cea mai primejduită, la Erzin n-a murit nimeni și a căzut doar turnul unei geamii (acum, orașul, adevărată oază salvatoare, este năpădit de zecile de mii de refugiați din împrejurimi). Ca și indulgențele de la 1500, care nu desființau vinovăția păcătosului, ci doar pedeapsa, exonerările cu plată ale lui Erdogan, rod al politicianismului cupid și al iresponsabilității ucigașe, n-au cum ierta marea și evidenta vină. Și, desigur, nicicum, vinovații.

*

Nu întâmplător, în „Dicționarul de rime” al lui Topârceanu, maidan rimează cu... golan. Numai că acolo, pe hulitul maidan, și-au început carierele mirobolante cei mai mari fotbaliști ai lumii. La noi, Dobrin a driblat întâiași dată pe toloaca piteșteană, Gh. Constantin, pe postata virană din Obor, Balaci, pe un tăpșan oltean. L-ați fi văzut pe „Gâscan” ieșit din spuma odorizată și decontaminată a unui centru de copii riguros organizat? Probabil că hiper-esteții din lumea sportului universitar sunt de părere că miuța de toloacă ține de copilăria fotbalului, că reprezintă un moment revolut, pe undeva jenant, și că viitorul fenomenului îl asigură organizarea școlărească și înscrierea obedientă într-un program-cadru menit să producă non-stop tinere talente. Așa s-a crezut și când s-a înființat Școala de Literatură ce trebuia să asigure, în anii `50, necesarul de scriitori pe cap de locuitor. Sadoveanu a avut, atunci, curajul să spună că „de aici vor ieși scriitori doar cei care au intrat scriitori”.

*

Trendul european (și nu numai) tinde să absolutizeze toleranța. Îngăduim mai tot ce nu s-a permis până acum, preschimbăm culpa în merit, tinde să dispară granița dintre bine și rău, dintre urât și frumos, dintre moral și imoral. Ceea ce Fiodor Dostoievski prevedea încă în veacul XIX: „Toleranța va ajunge la asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzice să gândească pentru a nu jigni idioții.”