Mircea Radu IACOBAN

Cartea „Acești bolnavi  care ne guvernează” (autori Accoce și Rentchwick) a fost tradusă cu succes la noi în 1993 – și iat-o în mare măsură depășită, ultimele decenii adăugând sumedenie de noi informații, scenarii și ipoteze-bombă rostogolite mai ales pe internet, dar prezente și-n raftul librăriei. Cea mai recentă și mai surprinzătoare sursă, intitulată „Dr. Feelgood” (autori Lertzman și Birnes), a apărut relativ recent peste ocean și susține nici mai mult nici mai puțin că președintele Kennedy a fost ucis din ordinul vicepreședintelui Johnson, cu colaborarea CIA, FBI și a Pentagonului. Președintele SUA, cu degetul pe trăgaciul arsenalului nuclear, era atât de bolnav, dependent de droguri, incontrolabil și primejdios pentru SUA, încât ar fi fost luată decizia de a se „rezolva problema” (Dalas, 1963).

Iar „bolnavii” continuă să guverneze autoritar lumea, de la Putin la Biden (chiar dacă, teoretic, bătrânețea nu-i prin ea însăși o boală – dar tăinuiește sumedenie la start…). „Țarul” de la Kremlin nu-i obsedat doar de operațiile estetice (se spune că a făcut câteva zeci, după cum i-au dictat orgoliile de mascul alfa și boala numită științific dismorfofobie), cât mai ales de amenințarea cancerului. Suferință reală sau nu, după Putin se ține în permanență o coadă de 12-15 medici oncologi, cel mai  prezent fiind, probabil nu întâmplător, specialistul în cancer tiroidian Selivanov (printre ei, și doctori numiți cumva, cu un soi de pudoare, „non-ruși”).

Nici un lider al lumii n-a avut parte de asemenea veghe medicală permanentă: Stalin era asistat curent doar de doctorul său personal (mister: rămas total absent din rapoartele asupra răsunătorului deces!), Hitler l-a avut pe dr. Theodor Morell, neamț ca și medicul lui Kennedy, Max Jacobson. Primul l-a bucșit pe Führer cu opiacee care, mărind pe moment performanțele organismului, l-au dus rapid la epuizare, până în a-l transforma într-o epavă umană. Cel de al doilea, adept al lui  Freud și Jung, i-a prescris lui JFK tot soiul de amfetamine, desigur, cu același rezultat și imediat, și „post festum”. Max Jacobson, fiu al unui măcelar evreu din Berlin, a emigrat în SUAfugind de persecuția naziștilor și, repede, a început să ofere unor pacienți de marcă marea noutate a „remediilor strong”. Formidabilă listă! I-a avut ca pacienți întru drog (în afara lui JFK și, n-ai crede, a Primei doamne Jaqueline), pe Maria Callas, Leonard Bernstein, Ingrid Bergman, Cecil B. DeMille, Tennessee Williams, Marlene Dietrich, Elizabeth Taylor, Judy Garland, Truman Capote ș.m.a. Cireașa de pe tort, Marilyn Monroe.

Dr. Max le vindea, în afară de droguri, o cremă miraculoasă ce vindecă orice, de la prurit la cancer (!). Dar mai ales jinduitul plus de energie și vitalitate, pentru care la ușa cabinetului său solicitanții „injecției fericirii” se rânduiau încă de la 3 dimineața! Într-o singură săptămână, dr. Max utiliza 1.920 de seringi și ace de seringă!... În tinerețe, cel de al III-lea președinte al Statelor Unite și-a avariat grav coloana vertebrală la un meci de fotbal american și, cum spun surse autorizate, „rar avea o zi în care să nu sufere teribil”. Se adăugau boala Addison (insuficienta reglare a zahărului și sodiului în sânge), osteoporoza, colita, infecția urinară, alergiile, depresia…). În timpul unor întâlniri importante, Jacobson, prezent oricând și-n cabinetul oval, și-n avionul prezidențial, și la tratativele internaționale, îi făcea injecțiile menite să-l remonteze (trei doar la întâlnirea cu Hrușciov, din care, până la urmă, în forul său interior, președintele american a trebuit să înțeleagă că a fost învins!). Devenise total dependent de droguri și, când atât familia, cât și CIA i-au atras mai hotărât atenția, a replicat „Nu-mi pasă nici dacă e pipi de cal, mă fac să mă simt bine.”

În plus, afemeiatului notoriu injecțiile îi stimulau până la paroxism o hipersexualitate din ce în ce mai penibilă și mai greu de ascuns. În cârca toxicomaniei, neoficial, i s-au mai pus tactica păguboasă a războiului din Vietnam, lejeritatea cu care gestiona secretele de stat (până și Marilyn aflase de la el  planurile de eliminare a lui Fidel Castro!) și, mai ales, instabilitatea în evidentă creștere.

Mă tem că nu vor fi aflate niciodată adevăratele cauze ale eliminării lui Kennedy, cele sugerate de Lerzman și Birnes putând fi luate mai degrabă cu titlul de inventar și puse în rând cu sutele, dacă nu chiar miile de ipoteze vehiculate până acum. Dar realitatea că, deloc rar, state ale lumii sunt conduse de personaje cu sănătatea (inclusiv morală) în suferință rămâne ca un dat al lumii lumilor noastre. Pe de altă parte, sunt și-atâția președinți sănătoși tun, care…