Mircea Radu IACOBAN

Isprava degradantă și incalificabilă a celor aproape 100 de medici de la spitalul sucevean ce-și apără colega surprinsă video și audio când primea de 62 de ori mită în șapte zile lucrătoare (!!) nu face altceva decât să arunce o regretabilă umbră compromițătoare asupra întregii bresle, preschimbând-o, prin nefericita reacție de solidaritate oarbă, în prezumtiv complice la o culpă întâi de toate morală (fiind vorba despre nefericiți bolnavi de cancer!) și abia apoi penală. Iar pățania pacientului care a trebuit să dubleze mita fiindcă… avea două cancere distincte (!!) depășește orice limită a incredibilului, înscriindu-se de departe în cartea recordurilor nerușinării. Ciudat că, din suta de medici semnatari, nici unul nu și-a dat seama de imoralitatea flagrantă a Scrisorii inițiate de dr. Mircea Dinu Bordiniuc, ceea ce ar putea sugera faptul că, pierzând „legătura cu pământul”, unii medici nu numai că tolerează, ci aprobă și susțin astfel de comportamente aflate la limita umanului, încercând să le legitimeze! Impresie întărită și de poziția directorului Spitalului, Al. Calancea, care practică abandonul, negăsind altceva de spus decât „Nu am nici o părere despre acest subiect.” De ce n-o fi având? Dacă nu el în primul rând, atunci cine s-ar cuveni s-o aibă? Într-o situație similară, colegul lui de la Brașov, directorul Institutului Oncologic, dr. Bogdan Tănase, nu „se face că plouă”, ci le spune direct și deschis: „Astfel de comportamente ne descalifică pe noi ca profesie și aruncă o pată asupra profesiei medicale în sine.” Iar specialistul în microchirurgie dr, M. Ionac este și mai categoric: adepții hulpavi ai mitei „Să plece la privați, să iasă din spital. Eu i-aș da afară.” Ciudat este însă că, deși „nu are nici o părere despre acest subiect”, directorul de la Suceava și-a declarat a doua zi, la fel de public, „toleranța zero față de corupție”, inițiind cu grăbire o „reinstruire pentru standardul anti-mită” – ar interesa dacă și cum sunt urmărite rezultatele. (Până una-alta, să remarcăm că au fost rupte și au dispărut toate apelurile anti-corupție afișate nu de mult pe culoarele spitalului!). Nu cred, desigur, că se poate generaliza „în orb” și acuza la grămadă, mai ales că naivii care, semnând scrisoarea, și-au devoalat mentalitățile sunt în minoritate printre medicii spitalului sucevean și de n-or fi chiar toți cei neimplicați ușă de biserică, barem nu susțin public legitimitatea mitei. Care, în concepția autorului scrisorii, s-ar cuveni văzută doar ca „un mic gest de recunoștință din partea bolnavilor, luând în considerare efortul și seriozitatea depuse în salvarea vieților lor.” Iată cum arată „efortul și seriozitatea” în cazul dr. Ababneh: la 15 decembrie, în doar 20 de minute, a consultat șase pacienți (3,1/2minute de fiecare!) de la care a primit 500 de lei și 50 de euro. De notat că, în situația în care salariile medicilor au crescut cu 70-172% în ultimii ani, biata dr. Ababneh are un venit lunar doar pe statele de plată de la spital și de la cabinetul privat de 5000 euro, iar soțul, tot medic, de 3700 euro, adică, tradus în roni, un total de circa 43.500! La care se adaugă din plin mita cotidiană, plus niscaiva… brânză, miere și alte alea (lăcomia pierde omenia!) pe care Scrisoarea le consideră „eventuale daruri din partea pacienților, dacă într-adevăr acestea există.” Culmea! Va să zică, până și realitatea filmărilor, a înregistrărilor audio și a flagrantului este pusă sub semnul îndoielii! „Nu credem că poate fi vorba despre luare de mită sau primirea de foloase necuvenite” – dar despre ce o fi vorba, stimați contestatari? Legile țării văd lucrurile cu totul altfel: „Fapta concret imputată inculpatei de a fi primit în mod continuat bani și alte produse de la pacienți și aparținătorii acestora cu ocazia consultațiilor medicale în cabinetul din cadrul Ambulatoriului Secției Oncologie are caracter penal, întrunind elementele de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată” – consideră magistrații de la Curtea de Apel Suceava. Dacă n-o fi și mai grav: parcă nici nu-mi vine să cred, dar prin gazete se vorbește despre ne-acordarea tratamentului până când un bolnav n-a încropit, din împrumuturi, suma „cuvenită” pentru mită. Iar când a izbutit să adune banii, a fost prea târziu…