Mircea Radu IACOBAN

Ne potopesc știrile negre, amenințătoare și catastrofice: război în desfășurare la graniță, pandemii, criză energetică generalizată, încălzire globală, „resetări” neo-marxiste etc., etc. Zâmbim tot mai rar, Bulă e-n concediu fără plată sine die și, mai degrabă de nevoie decât de voie, emisiunile vesele de la Radio România reiau cu insistență producția „epocii de aur” a umorului românesc. Ne-au părăsit – Doamne, ce interminabilă listă! – Caragiu, Bibanul, Jean Constantin, Amza, Puiu Călinescu, Stela, Tamara, Arșinel, Marin Moraru, Tavi Cotescu, Nae Lăzărescu; poate să poarte de unul singur Horațiu Mălăele povara bunei dispoziții naționale?

Dacă e să căutăm temeiuri… serioase ale zâmbetului, le putem lesne afla în marea literatură a lumii. Nu numai ca invenție hazoasă mai mult sau mai puțin  contondentă, ci și prin simpla cercetare a biografiilor marilor condeieri. O încearcă și Aubrey Malone, autorul culegerii „Peste 300 de indiscreții care fac deliciul șoarecilor de bibliotecă” (ed. BCC Publishing). Selectez câteva amănunte mai… mașcate: James Joyce era îngrozit de tunet, câini și arme de foc. În timpul furtunilor, obișnuia să se ascundă în dulap, chiar și la vârsta maturității. Sigmund Freud suferea de agorafobie, precum și de siderodromofobie, teama de trenuri. Charles Dickens s-a temut toată viața de lilieci. Lui Feodor Dostoievski îi era groază că va fi îngropat de viu. Ori de câte ori dormea departe de casă, lăsa un bilet pe noptieră în care cerea să nu fie îngropat imediat dacă persoanei care încerca să-l trezească i s-ar fi părut că a murit. Charles Baudelaire ținea pe masa de scris un liliac într-o colivie.Henrik Ibsen avea pe masă un scorpion. Anton Cehov avea un cocor care îl urma oriunde mergea. Când era pe mare, Joseph Conrad lua mereu cu el o maimuță. Alfred Jarry își petrecea zilele hoinărind beat prin Paris, îmbrăcat în echipament de biciclist și purtând două pistoale, cu care amenința pietonii.

De câte ori intra în criză de inspirație, G.K. Chesterton se ridica de la masă, își lua arcul și trăgea cu el de la fereastră în copacul care creștea în curte. Katherine Mansfield și-a părăsit soțul în ziua nunții și a fugit cu iubitul din copilărie. Agatha Christie spunea că cele mai bune idei îi veneau spălând vasele, iar F. Scott Fitzgerald avea nevoie de alcool pentru a-și invoca muza: „Toate poveștile pe care le-am scris când eram treaz”, a spus el odată, „sunt stupide”.

Teama lui Marcel Proust de boli provocate de microbi era atât de puternică, încât dacă scăpa stiloul pe jos refuza să-l mai ridice. Manuscrisul cărții „Primul om” a fost găsit în epava automobilului în care Albert Camus a murit în 1960, dar nu a fost publicat până în 1994. Aproape toate povestirile de început ale lui Ernest Hemingway și un roman în lucru au fost furate dintr-un tren din Paris, când prima lui soție, Hadley, care i le aducea în Lausanne, și-a părăsit locul ca să-și ia ceva de băut. Truman Capote se asigura că are cel puțin 500 de creioane ascuțite înainte să înceapă o pagină. Rainer Maria Rilke a plecat în lumea drepților la 51 de ani, răpus de septicemie, după ce se înțepase în spinul unui trandafir cules pentru o muză. Tennessee Williams s-a sufocat cu dopul de plastic al unui spray nazal într-o cameră de hotel din New York, în 1983. 

Voltaire bea până la 50 de cești de ceai pe zi, completându-le cu alte 20 de cafea. Sigmund Freud fuma zilnic 20 de trabucuri, chiar și după ce a fost diagnosticat cu cancer. Victor Hugo a candidat fără succes la prezidențialele din Franța în 1848. Înainte să-i reușească (în 1961), Ernest Hemingway a încercat de multe ori să-și ia viața. Odată a mers pe jos pe sub palele în mișcare ale unui elicopter. F. Scott Fitzgerald a încercat să se sinucidă luând o supradoză de morfină, dar a vomitat-o toată. Samuel Beckett a refuzat să revină în public chiar și atunci când a câștigat premiul Nobel, în 1969. Când îl plictiseau musafirii, ca să scape de ei, Voltaire obișnuia să joace scena unui leșin.

Nimic hazos, dar interesant: tatăl lui Molière a fost tapițer, al lui Baudelaire – zugrav, al lui James Joyce – funcționar la fisc, al lui Flaubert – chirurg, al lui F. Scott Fitzgerald – vânzător de mobilă, tatăl lui Cehov a fost băcan, al lui Pușkin – maior în armată, al lui Oscar Wilde – oftalmolog, al lui Edgar Allan Poe – actor, tatăl lui Ibsen a fost negustor, al lui D.H. Lawrence – miner, al lui Freud – negustor de lână, al lui Zola – inginer, al lui Samuel Johnson – librar, iar tatăl lui J.D. Salinger a fost importator de cașcaval. Lume, lume!

Știe cineva de unde mi-aș putea procura un scorpion, o maimuță, un liliac, vreun cocor ceva, că pe motanul meu nu prea-l văd în stare să stimuleze inspirația? Aștept provincia.