L-am citat de nu știu câte ori pe Marx, a cărui zicere deșteaptă „Lumea se desparte de trecutul ei râzând” a făcut epocă. Cum însuși Marx a devenit de mult istorie, deci, supus hazului universal, observăm că, în cazul amintirii filosofului ce a scris (împreună cu Engels) în 1840 „Manifestul Partidului Comunist”, nu încape nici schița vreunui zâmbet. S-ar putea vorbi mai degrabă despre jale și lacrimi – dar se păstrează alte teritorii în care toate opțiunile rămân deschise până la hohot. La noi, bășcălia balcanică naște mici monștri; îi identificăm adesea târziu, „după ce a trecut baba cu colacii”, și surprind mai abitir pentru că, la vremea lor, pur și simplu i-am ignorat.
Cu ani în urmă am alcătuit, sub deviza „Mare-i grădina!”, un dosar de presă al edificării ansamblului „Palas”, elegantă și modernă înfăptuire urbană unanim apreciată, mult premiată în străinătate, prețuită de ieșeni nu numai pentru larga deschidere comercială, ci și pentru consistentul aport cultural – fiind considerată pe bună dreptate „inima orașului”. În România, marile investii private sunt suspectate încă din faza de proiect: ori mega-escrocherie, ori atac la patrimoniul național (istorie, mediu, cultură, tradiții etc.). Imediat se ivesc, precum generațiile spontanee, sumedenie de protestatari, ONG-uri, firme și Asociații dispuse să se angajeze într-o aprigă luptă cu hapsânul căpcăun imobiliar. „Palas” urma să redefinească un spațiu din chiar buricul târgului, unde, la umbra câtorva salcâmi pricăjiți, funcționa un cămin de bătrâni și, taman sub zidurile Palatului Culturii (!) ștrandul municipal! Întru ocrotirea cărora protestele au început să curgă „de sus”. Ministrul Culturii, dl Theodor Paleologu, declară ritos (1 06 2009) că „La Iași este un proiect scandalos în spatele Palatului Culturii. O crimă culturală!” Îl va susține și dl. Cosmin Gușă (8.02.2009): „Ceea ce se întâmplă în spatele Palatului Culturii este o crimă!” Intră în scenă și prefectul, care „somează Primăria și Inspectoratul pentru construcții să oprească șantierul Palas” (7.02.2011).
„Evenimentul zilei” se îngrijorează deoarece „Proiectul este o crimă adusă naturii și celorlalte monumente istorice (sic!) aflate în perimetru (…) ar putea pune în pericol Palatul Culturii, biserica Sf. Nicolae Domnesc (!!) și alte monumente istorice” (26.06.2006). Tot „Evenimentul zilei” (5. 04. 2007) anunță că intelectualii ieșeni încep să se organizeze întrucât „controversatul proiect este o decizie iresponsabilă pentru viitorul orașului”. Același cotidian aduce vești și de dincolo de granițe: „Palas este combătut și de românii din străinătate. Peste 100 de intelectuali și-au adăugat adeziunile la petiția intitulată «Salvați zona istorică a Iașului!» („romanianews”,12.04.2006) Alte voci scandalizate: „Cinci organizații ale societății civile au hotărât, în urma unor consultări, să-și coordoneze eforturile în cadrul Federației pentru salvarea identității orașului Iași (…). În momentul de față, principalele pericole pentru identitatea urbană a orașului sunt reprezentate de proiectul Palas” (Newsiași, 6 08 2007). Combate și TeleM (21 08 2007): „Proiectul Palas este o mizerie. Aceasta este părere tuturor celor adunați aseară la orele 18 în fața Palatului Culturii.” „Evenimentul zilei” revine: „Ieșenii trebuie să citească presa bucureșteană ca să afle că în orașul lor s-a pus deja piatra de temelie la prima clădire din cadrul monstruozității numite Palas” (1.11.207).
Reintră în scenă TeleM (30 09 2008): „Toate aceste monstruozități se petrec într-un an deosebit, când se împlinesc 600 de ani de la atestarea documentară a Iașului. Este un masacru precum, probabil, Curtea Domnească nu a mai suportat de la invazia tătarilor din 1214” (sic! Iașul avea să fie atestat abia 400 de ani mai târziu!). Tot la TeleM, Irina Schrotter: „Proiectul Palas, la care se amestecă interesele, corupția, oportunismul, lașitatea, conformismul și ignoranța (…) unul dintre cele mai rușinoase episoade de lașitate colectivă din istoria Iașilor” (17 10 2008). „Iasicastiga ro”: „Palas este un axis mundi al răului pentru politica locală (…) Afacerea Palas a transformat inima istorică a acestui oraș într-o tarla evaluată cu cinism la metrul pătrat și cuantificată în euro” (9 02 2009). Protestele iau amploare și se diversifică: „membri ai Asociației Proprietarilor de Pământ și ai acționarilor din agricultură Propact, împreună cu cei din Asociația de Sprijin Împotriva Abuzurilor de orice Natură, au defilat înarmați cu pancarte pe care scria «Nu distrugeți patinoarul! Vrem oxigen, nu poluare!» într-un miting și un marș de protest împotriva proiectului Palas” (Ieșeanul, 9 12 2005). Au apărut contestatari din cele neașteptate zone ale țării, între care Asociația «Valea soarelui» Tg. Mureș, ori Asociația «Gânditorul în acțiune» tocmai de la Cernavodă (Ieșeanul, 15 01 2006). Ce-i mâna pe ei în luptă? Foarte greu de spus! De indignare cetățenească n-ar putea fi vorba decât în cazul totalei necunoașteri a proiectului – ori, dacă nu știi, nu te bagi. Din dorința de a fi cumva luați drept lucizi și avansați „gânditori în acțiune”? Poate, deși pe unii dintre protestatari aveam să-i întâlnesc bine instalați în jurul meselor de la cocteil-ul ce marca inaugurarea complexului Palas…