Mircea Radu IACOBAN

„Unire prin literatură” ediția V-a: sâmbătă, la Iași, în decorul futurist al palatului Braunstein, proaspăt și impresionant refăcut cu fonduri europene, Asociația Culturală Feed Back, în parteneriat cu Primăria Iașiului, Muzeul municipal, Filiala Uniunii Scriitorilor și Asociația „Dreptul Basarabiei” l-au sărbătorit pe acad. Mihai Cimpoi „in honorem”, spre a-i marca împlinirea celor 80 de ani dedicați literaturii, ființei naționale și mai ales, cu rodnică insistență, Luceafărului poeziei române, pe care-l  identifică cu un  homo dacicus, homo folcloricus, homo naturalis și un homo religiosus. Toate aceste ipostaze ale devenirii lui Eminescu rezumându-se în homo eminescianus.Partea de protocolară știre gazetărească se cuvine completată cu numele celor ce au contribuit direct la construcția unei manifestări culturale de remarcabilă ținută și ieșită din tipare, în care inevitabilele sonuri festiviste au cedat repede locul dialogului calm, cald, întemeiat pe respect, prețuire și deplină sinceritate: Ion Hadârcă, Simona Modreanu, Lucia Cifor, Theodor Codreanu, Ștefan Mitroi, Paul Gorban, Cassian Maria Spiridon (moderator, Daniel  Corbu). Prilej cu  care s-a lansat ediția a doua a cărții lui Mihai Cimpoi „Eminescu – esența ființei”, revăzută și re-tipărită de Asociația organizatoare Feed Back. S-a încercat, fără prea mult succes, atribuirea unui număr noii apariții editoriale în ansamblul operei lui Mihai Cimpoi, până la urmă vădindu-se că nici autorul nu mai știe cifra exactă a cărților ce-i  poartă semnătura, totalul (bănuit) trecând de 60! Noul volum ia în dezbatere (mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, între care Viața / Ființa, Nodul tragic, Limitele, Suferința, Singurătatea, Timpul și Spațiul, Ne-sfârșirea, Destinul, Devenirea, Mișcarea, Voința, Lumea ca Teatru, Ființa și Rațiunea, fiecare sub-temă prilejuind docte relaționări cu filosofia tuturor epocilor, spre a se ajunge până la „Eminescu și post-modernismul – ființa și  rațiunea.” Probabil că punctul de plecare al acestei originale cercetări trebuie căutat încă în teza de doctorat susținută sub coordonarea lui Eugen Simion (1969 – „Eminescu, poet al ființei”). Copleșitorul număr de titluri din bibliografia operei lui Mihai Cimpoi, la  care se adaugă miile de articole răspândite în publicații din țară și străinătate, ar putea face mai puțin vizibile cărțile-fanion – care, oricum, rămân repere pe drumul tenace al  cercetării și-s redescoperite mereu cu respectabil interes. Cum ar fi cele două ediții ale „Dicționarului enciclopedic Mihai Eminescu”, trudnică operă singulară ce pretinde enorm efort de cercetare. Drept pentru care Eugen Simion îl vedea pe autorul coordonator ca având „figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui Ștefan cel Mare”, care „ține drumul  drept, pe la mijloc, și de-i pornit într-o direcție, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit (…) Nu-i place să construiască din fuga cailor, cum spunea G. Călinescu că am fi făcut noi, românii, de-a lungul veacurilor, și nu lasă neterminată catedrala pe care a început-o.” La 80 de ani, își păstrează aceeași ubicuitate, sprinteneală a gândirii, modestie și umor blajin. A ținut să-și consfințească ades clamată relație privilegiată cu Iașul și ieșenii semnând sâmbătă „la față de cortină”, cu o urmă de zâmbet ce nu putea afecta seriozitatea momentului, cererea de mutare la Filiala ieșeană a Uniunii Scriitorilor. Întâmplarea a făcut ca gestul să se petreacă în aceeași casă Braustein în care, doar cu un etaj mai jos, a funcționat mulți ani Asociația Scriitorilor din Iași, sub auspiciile căreia au început și s-au consolidat relațiile octogenarului de azi cu orașul lui Eminescu. Și fiindcă am amintit de umor: în program a figurat, cum se obișnuiește, și un moment muzical susținut cu brio de foarte junele violoncelist Ștefan Iordachi, nimeni altul decât nepotul lui Mihai Cimpoi. Care nu putea să nu-și plaseze replica hâtră „iată destinul  familiei mele: de la cimpoi, la violoncel!”