Mircea Radu IACOBAN

În sfârșit, s-a rezolvat! Gata cu disputele, lucrurile s-au lămurit, așa că celebrarea din decembrie ce va să vină a revoluției române va trebui să-și schimbe întâi de toate titulatura, întrucât nu-i vorba decât despre „povestea unei strălucite lovituri de stat sovietice celebrată anual ca revoluție.” Și nu discutăm despre oarece opinie personală a vreunui cercetător debutant într-ale istoriei recente, ci despre un „dixit!” autoritar și total lipsit de umbra vreunei îndoieli ce-l are ca autor pe Michael Olteanu M.S. (Master of Sciences), Președinte al Frontului Eliberării Naționale (1956-1959), fost deținut politic între 1959-1964, absolvent al Politehnicii Bucureștene (1970), în prezent cu domiciliul în străinătate, unde performează în domeniul afacerilor, fără a-și neglija preocupările privind „Aspectele fizice ale diverselor sporturi”, cum se intitulează cartea lui apărută în Germania în 2001. Într-un număr din 2013, „Memoria – revista gândirii arestate” îi aduce „mulțumiri pentru generozitate”, gest pe care-l face și comunitatea greco-catolică – de unde se vede că dl. Olteanu continuă să aibă o prezență politică activă și decis angajată, în numele căreia a și elaborat acest adevărat „Curs scurt al revoluției române / lovitură de stat sovietică”. Putem bănui că a avut acces la informații și documente neștiute ori ignorate de cercetătorii noștri, altfel greu de explicat inflexibilitatea poziției și a tonului rezumabile prin „luați aminte, asta a fost!” Moromete ar întreba „pă ce te bazei?”, iar răposata coană Leana ar cere „dovada?”, dar astea-s mărunțișuri câtă vreme, iată, avem acum un desfășurător al evenimentelor incontestabil reconstituit și exclus suspiciunii de obstinată opinie personală. Teza majoră rezultă din titlu: revoluția română n-a fost decât o lovitură de stat sovietică. Probabil că va trebui modificată și litera Dicționarului, care continuă să susțină cu naivitate că lovitură de stat înseamnă schimbarea celor de la vârful puterii, cu menținerea aceluiași regim – dar, asta-i altă discuție. Câteva dintre certitudinile dlui Olteanu: „Soții Ceaușescu și Marin Ceaușescu au fost condamnați la moarte de către GRU, cu aprobarea lui Gorbaciov (…) pentru că „au vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite prin intermediul unei bănci elvețiene.” Nu spun că-i de tot imposibil, deși-i greu de crezut că americanii cumpărau de la români marile secrete ale armelor rusești, dar câtă vreme afirmația inedită până azi, plus mențiunea că „atunci (1987, n.m.) a fost pecetluită soarta familiei Ceaușescu” nu răspund nicicum la întrebarea „pă ce te bazezi?”, n-au cum să fie luate în seamă. Mai departe: „Faza numită «teroriștii»a început chiar în seara de 22 decembrie. Unitățile USLA au început să joace prin rotație rolul de «teroriști»și «anti-teroriști». Aceiași militari de securitate erau o noapte «teroriști»și noaptea următoare «anti-teroriști». Această fază a durat câteva săptămâni și s-a soldat cu sute de morți, oameni nevinovați împușcați în stradă. De multe ori morții erau transportați de la o stradă la alta ca să se propage teroarea în toate cartierele.” Va să zică, joaca alternantă regizată teroriști – anti-teroriști, care nu se purta cu cartușe oarbe, dovadă sutele de morți, punea securiștii să interpreteze când un rol, când celălalt: „azi te împușc eu, mâine mă împuști tu”. Creadă cine o vrea să creadă, oricum, nu știu să fie vreo mărturie care să ateste cât decât astfel de aberație potrivit căreia „câteva săptămâni” securiștii s-au jucat de-a hoții și vardiștii, împușcându-se în prostie între ei cu muniție de război. Cu ceva vreme înainte, „Doi generali sovietici și un număr de ofițeri superiori KGB ori GRU, care toți vorbeau «moldovinești» au dus tratative de aproape două săptămâni cu diverși generali români de securitate și armată pentru a asigura «bascularea»” (adică trecerea de partea rușilor!). Propunerea a fost acceptată de aproape toți conducătorii securității și ai armatei la 20 decembrie 1989. Singura excepție a fost un general de armată care era și ministru; el a refuzat și a fost imediat «sinucis» de «negociatori»” Deci, pe Milea l-au împușcat rușii! Dar cum de n-a aflat nimeni până acum despre tratativele de două săptămâni privind „bascularea” în afară de dl. Olteanu? Și chiar toți generalii români (mai puțin Milea) „s-au dat” cu Moscova? Care o fi dovada? Tot textul „scurtei istorii” a revoluției care nu-i revoluție (și care în școală se va preda… ca revoluție!) e plin de aserțiuni cel puțin discutabile, dacă nu-s chiar de-a dreptul fantasmagorii, pentru ca autorul să concluzioneze: „lovitura de stat nu a avut nimic comun cu mișcările populare anticomuniste din Europa orientală și centrală a anului 1989”. Dar cu ce altceva or fi avut? Evident, dacă se vor dovedi vreodată, realitățile coșmarești dictatorial puse în pagină și difuzate pe net ar schimba radical percepția generală asupra evenimentelor din decembrie 1989. Numai că dl. Olteanu fiind și om de știință, ba chiar Master of Science, știe foarte bine că orice afirmație neatestată de elementare probe rămâne vorbă-n vânt.   Tulburi rămân și apele revoluției române!