Mircea Radu IACOBAN

Mâine, americanii sărbătoresc Ziua națională a pisicii. Cea internațională are stabilită o altă dată, 8 august, numai că într-o bună parte a Europei a fost mutată pe 17 februarie, în Rusia, pe 8 martie, iar alte țări au decis, de la caz la caz, să instaureze o proprie zi națională a pisicii în funcție de rase, culoare, temperament. Există o zi a mâțelor negre, alta a pisicilor sălbatice scoțiene ș.a.m.d., toate cu același țel motivațional: o zi de activism pentru conștientizarea oamenilor față de nevoile pisicilor și de luptă împotriva neglijenței și abuzurilor asupra lor. Mâine, motanul meu, pe care-l cheamă Claxon, va primi un tort pisicesc, numai că anul trecut nu i-a plăcut deloc, așa că încercăm să schimbăm rețeta, propunându-i în loc de cod oceanic cu capere, șalău proaspăt românesc în sos remulat Gorgonzola. Nădăjduim să-l accepte. În lunga mea viață am avut sumedenie de pisici, una mai alintată ca alta, ceea ce probabil s-a aflat în cartier și aproape în fiecare lună mai ne trezim cu pisoi care încă n-au făcut ochi aruncați peste gard. Soața îi hrănește cu biberonul și, după ce-i mai întremează, începem căutarea de sufletiști dispuși să-i adopte. Numai că aici există o practică și reglementări internaționale pe care din indolentă ignoranță le încălcăm. La 23 iunie 2003, a fost semnată, la Strassbourg, Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie (Parlamentul României și-a însușit-o la 24 martie 2004 – Legea nr. 60, „Monitorul Oficial” nr. 4005/2004). Reglementările europene nu îngăduie, de pildă, să faci cadou animale. Greșim nu numai noi, ci și capete încoronate. Iată, agențiile de presă au transmis informația potrivit căreia prințul Felipe de Asturias, regele Spaniei, și regina Letizia au primit drept cadou o pereche de măgari. Cum dobitoacele, pre numele lor Ruisenor și Calandria, nu vor fi în nici un caz puse la muncă în beneficiul Casei regale, rezultă că-i vorba despre animale de companie. Iar legea europeană interzice explicit (cap. IV, art. 14/III) „acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime”. Reiese fără nici un fel de dubiu impardonabila încălcare a legislației, cu atât mai mult cu cât, la nunta lor, și infantele Elena și Cristina au primit în dar tot măgari – și nu bibelouri, ci gingașe copitate vii, în bună stare de funcționare și cu certificat veterinar. Și Bush jr. a fost cadorisit cu un câine – dar prevederile europene n-au trecere peste ocean, așa că fostul președinte american scapă basma curată. N-am idee cum s-a gestionat cadoul însurățeilor spanioli, care va fi fost rolul și rangul măgarilor (cum se vede, s-au adunat destui prin grajdurile împărăției) în complicatul protocol al Casei regale; oricum, mă simt obligat să denunț ilegalitatea, pe cât de flagrantă, pe atât de impardonabilă. Alte țări posedă legislații specifice și mai puțin permisive. În Hexagon, dacă vrei să ai pisică, mai întâi declari în scris că deții spațiul corespunzător. Urmează o vizită la domiciliu și constatările Asociației pentru protecția animalelor. Sunt preferați cei care dețin instalații de aer condiționat. Apoi, dacă locuiești la etaj, este necesară o adeverință care să ateste că au fost instalate plase metalice la ferestre. Dimensiunea obligatorie a ochiurilor: maximum 6/6 cm. În fine, chestiunea cea mai delicată: o caracterizare psiho-socială din care să rezulte că ești iubitor de animale – drept bază, servesc referințele vecinilor... Și-i tot mai greu să intri în deplină legalitate: nu-i permis să îneci pisoii înainte de a fi anesteziați, nu-i voie să cumperi un papagal dacă n-ai împlinit 16 ani, nu poți expune animalele decât în cazul în care „sănătatea și bunăstarea lor nu sunt puse în pericol”; dacă agăți o plăcuță de identificare la gâtul lui Grivei, o vei atârna astfel încât să nu-i producă „suferințe sau temeri ușoare ori temporare” etc. etc. Ca iubitor de animale, și ca european, salut legile cu pricina și-mi doresc totală aliniere la standardele continentale. Ca trăitor în România. mă bate gândul că aste legiuiri, ca și altele din portofoliul „achiului” (scuzați ortografierea) sunt mai degrabă de ornament decât funcționale, câtă vreme presupun fracturi de mentalitate, ignorări de obiceiuri și nesocotiri de tradiții. De altfel, cred că nici onor pisicile noastre n-ar da libertatea pe care încă o au în hinterlandul mioritic pe oricare certificat european de conformitate, bună purtare și reziliență. De ziua lor, le doresc să aibă parte barem de soarta pisicii designerului de modă Lagerfield, pe numele ei Coupette, căruia stăpânul i-a lăsat moștenire trei milioane de dolari. Chiar dacă Justiția franceză a găsit testamentul inacceptabil și inaplicabil, Coupette, devenită vedetă tv, are două servitoare personale, servește masa în farfurii de porțelan și încasează milioane de lire sterline din contractele de publicitate. Viață de mâță!