Mircea Radu IACOBAN

„Mamă, iartă-mă, îl iubesc pe Marcel Răducanu mai mult decât pe tine” se putea citi în anii '70 pe o pancartă afișată de galeria „Stelei”. Greu de închipuit o declarație de dragoste, prețuire și devotament mai deplină și mai profundă! Idol al tribunelor, Marcel Răducanu a jucat de 21 de ori în selecționata României, a fost considerat cel mai fin dribleur din întreg fotbalul european al vremii, a marcat sute de goluri în țară și în străinătate, presa română și germană aproape că-l idolatriza – iată un scurt portret ce poartă marca marii excepții într-ale performanței și împlinirii unui destin ce putea fi considerat fericit dacă nu… Și de aici încolo începe o poveste de-a dreptul incredibilă. Proaspăt apărută, cartea lui George Coca Lob „Marcel Răducanu – talent, fenomen și legendă” are două personaje principale. Primul, firește, formidabilul fotbalist de la „Steaua” și „Borussia Dortmund”, al doilea fiind… Securitatea. Tone de hârțogăraie ornată cu ștampila „strict secret!” au circulat ani de zile pe cele mai importante trasee ale filierelor „organului”, purtând zeci de semnături ale generalilor implicați în cazul „Andu”, sute de delațiuni, tot pe-atâtea „planuri de măsuri”, note informative, rapoarte, sinteze, interceptări rezumate, ordine și contra-ordine. Iată-le toate publicate, revelându-se un univers de-a dreptul orwellian aflat de la început până la sfârșit sub semnul eșecului: Securitatea n-a avut succes în nimic din ceea ce, cu multă trudă și risipă de forțe, a întreprins și înainte de evadarea lui Răducanu, și după aceea, când s-a străduit din toate puterile să-l readucă în țară. În vara lui 1981, idolul galeriei steliste, aflat într-un meci în desfășurare la Dortmund, „a ales libertatea” dându-se, la pauză, lovit și ștergând putina imediat ce a rămas singur în vestiar. Jucând la „Steaua”, barem teoretic, Răducanu era militar, cu grad de căpitan încadrat la o bază de transporturi a armatei (pe care, desigur, n-a văzut-o niciodată). Tribunalul militar din București s-a repezit să dea un exemplu pilduitor și l-a condamnat exemplar și imediat pe „Andu” la cinci ani de închisoare, confiscarea parțială a averii, degradare militară, interzicerea unor drepturi ș.a.m.d. I s-a pus în cârcă nu numai trădarea, ci și… sfeterisirea echipamentului – deși, cum se știe, tricourile, chiloții, treningurile, nu le cară fotbalistul după el, ci rămân în grija magazionerului echipei… dar astea-s fleacuri față de încălcarea gravă a legislației române descoperită de Coca Lob, căruia, avocat reputat fiind, nu i-a scăpat ignorarea Codului de procedură penală (art. 6) ce prevede obligativitatea respectării dreptului la apărare al învinuitului (dacă acesta nu-i prezent, exercitat de către avocatul din oficiu). Încălcarea prevederii atrage nulitatea sentinței, așa că, de fapt și de drept, condamnarea lui Răducanu a fost ilegală și, firește, nulă. Ceea ce juriștii vremii n-au sesizat, că altfel, Securitatea ar fi salutat cu entuziasm anularea sentinței și amânarea sine die a rejudecării, fiindcă avea sarcina să-l readucă pe „Andu” în țară și era imposibil să-l convingă câtă vreme fotbalistul știa că, în România, îl așteaptă ani buni de pușcărie. Mai ales că, deloc îngeraș, avea și niscaiva schelete (apropo: pluralul „scheleți” este o prostie) în șifonier: vinovăția într-un accident de circulație soldat cu vătămări grave și filmarea momentului în care dădea servieta cu bani pentru vânzarea-cumpărarea unui meci. Și fiindcă tot vorbim de gramatică: compozițiile în scris ale generalilor și coloneilor sunt presărate cu greșeli pe care nu le-ar comite nici elevii cursului primar, iar „inovațiile” în terminologie sunt de-o tâmpenie monumentală! Pretutindeni în torentul de adrese este folosit, pentru substantivul „obiectiv” femininul inventat „obiectivă” – prima soață a lui „Andu”, care a așteptat mai bine de trei ani întregirea familiei, este desemnată ca „obiectiva” X… Absolut monumental episodul „scăpării” peste graniță a „obiectivei” Niculina: se știa trenul cu care urma să ajungă la Turnu Severin, vagonul, locul, ora, pentru orice eventualitate a fost alertată și poliția circulației, s-a alcătuit un plan de supraveghere în care erau incluse toate organele cu putință, acarii, frânarii, hamalii costumați, râul-ramul, de ziceai că până și popândăii câmpului urmau să vegheze spre a asigura interdicția evadării. Cu toate astea, „obiectiva” a trecut bine-mersi (gurile rele vorbesc despre implicarea ultra-stelistului Nicu Ceaușescu!). Un succes „de etapă” l-au obținut, totuși, „organele” care, într-o notă din 1986 a U.M.02490, vorbesc despre „compromiterea mariajului între soți”: Răducanu a divorțat după două săptămâni de la „reîntregire” – apăruse, nu se știe de unde, o informație bine documentată privitoare la infidelitatea Niculinei. Nici cu a doua soție , „Andu” n-a conviețuit prea mult, iar de fotbal l-au depărtat rigorile vârstei, rămânând temeinic încrustat în amintirile colegilor și fanilor: Acum, Răducanu conduce o școală de fotbal în Germania. Cartea lui Coca-Lob este un captivant roman-document.