Mircea Radu IACOBAN

Toamna lui 2027. Războiul s-a sfârșit, Putin împlinește 75 de ani și primește felicitări reținute de la președintele Patrușev, încurajatoare de la Kim Jong-un și  bine drămuite de la Victor Orban. În urma celor patru mandate prezidențiale, Putin s-a ales cu o pensie frumușică, pe care și-o ronțăie netulburat de acuze, amintiri ori niscaiva vise urâte. Om prevăzător, cel dintâi Decret prezidențial, pe care l-a semnat în decembrie 1999, se intitula profetic „Cu privire la garanțiile pentru fostul președinte al Federației Ruse și rudele sale”. Îi asigură impunitatea și azi. Câtă vreme cancerul s-a dovedit poveste, ar mai rămâne să-i tulbure somnul doar încercările repetate de a-l responsabiliza pentru atacarea Ucrainei și atrocitățile oștenilor ruși, numai că, ajunsă în dezbatere la ONU, chestiunea s-a poticnit de veto-ul Chinei și, evident, al Rusiei. Amin! Așa că Vladimir Vladimirovici n-are de nimic a se teme, joacă șah în părculețul de pe Azovskaia ocrotit de garda cecenă, pescuiește, împreună cu Șoigu, carași în râul Moscova, primește clipuri hazoase trimise de Kabaeva din Elveția și nu ratează nici o ședință a Comitetului de bloc dedicată grabnicei dregeri a liftului. Rar, se întâlnește cu Lavrov și deapănă istoria eșecului „operațiunii speciale” și denazificării Ucrainei,  în necontenită căutare a vinovățiilor și trădărilor… Veți spune că-i un tablou imposibil, fiindcă n-are cum să fie iertată enorma suferință adusă ucrainenilor, Europei și întregii lumi de către un sinistru personaj iresponsabil – numai că-i singura eventualitate cât de cât rațională, atâta vreme cât scoaterea din joc printr-un gest decis al armatei nu pare a avea curând sorți de izbândă, iar un conflict nuclear ar duce cu siguranță la cea de a șasea extincție din istoria Terrei.  De fapt, imposibil este și din altă pricină: Putin nu se va împăca niciodată cu evidența eșecului „operațiunii speciale”, pentru el nu există perspectiva retragerii umilitoare din râvnita postură de dirijor al destinelor omenirii – „dispar și eu, dar vă iau cu mine.” Drept pentru care imaginea oricât de imorală a unui Putin pensionar schimbând turele la colțul șahiștilor s-ar cuveni, culmea, să fie cea dorită, nu respinsă cu indignare. Aflat cu spatele la zid, este capabil de orice, inclusiv să apese butonul  nuclear. Eventualitate aberantă tot mai des pomenită – și mă tem că-i admisă pe post de Bau-Bau fără să i se cunoască în întregime enormele capacități distructive. Cercetători de la prestigioase universității ale lumii au analizat consecințele apelării la arsenalul nuclear, spre a ajunge la concluzii de-a dreptul sinistre: pentru a distruge în întregime omenirea ar fi necesare 100 de focoase nucleare de o megatonă. Numai Rusia și USA au în arsenale 1200, ce ar putea spulbera pământul de 12 ori fără a mai lua în calcul și disponibilitățile similare ale celorlalte puteri nucleare.  Și nu ucide în primul rând forța și iradierea exploziei atomice, cât mai ales întunericul ce-i urmează, cenușa urcată în slăvile cerului împiedicând soarele să-și mai trimită lumina și căldura razelor către pământul învăluit în praf, cenușă și funingine. Nici nu mai contează cine bombardează pe cine: chiar și un conflict nuclear local dintre, să spunem, India și Pakistan, ar produce efecte generale catastrofice prin trimiterea în atmosferă a circa 100 de milioane tone de funingine. În doar două săptămâni, temperatura globului ar ajunge la -25⁰ C, iar producția totală de calorii se va reduce la jumătate, pricinuind cel puțin două miliarde de morți. Darămite o confruntare între Rusia și NATO! Dacă exploziile rachetelor intercontinentale ar ucide trei miliarde de oameni, cu precădere din marile orașe, perturbările climatice ar omorî alte cinci miliarde de pretutindeni. Pământul a mai trecut de cinci ori prin astfel de tragice experiențe, din pricini mai mult sau mai puțin naturale, și și-a revenit cu greu, după zeci de milioane de ani. De astă dată, extincția a șasea va fi cea mai catastrofală, dintre toate speciile marine și terestre urmând să supraviețuiască doar gândacii, scorpionii, bacteriile extremofile și… muștele de fructe. Specii de plante și de animale vertebrate ar urma să apară după trecerea altor milioane și milioane de ani, și nu numaidecât în alcătuirea ce-o cunoaștem acum. Concluzia publicată în revista „Live science”: „Posibilitatea dispariției lui Homo sapiens nu poate fi exclusă.” Și-i de așteptat, fiindcă, potrivit opiniei lui Carl Sagan, „civilizațiile inteligente n-au cum să dureze foarte mult pentru că se autodistrug cu arme nucleare.” Aberant: situația-i blocată într-o aporie, și totul se află acum în voia bunului plac al unui descreierat! Dar și a Domnului, ultima nădejde.

P.S.

Pornind de la articolul din rubrica de vineri, un  telefon de la Wizz Air ne informează că avioanele Companiei zboară și că de fapt, observațiile noastre, probabil, s-ar cuveni să vizeze Compania Blue Air. Adevărat, începând cu 12 sept., aeronavele Wizz Air au revenit pe cerul Europei, ceea ce nu  putem decât, cu  bucurie, să salutăm (articolul nostru se referea la situația anterioară). Cât privește ustensilele de la bordul avionului Companiei Animawings inscripționate „Wizz Air”, ni se spune că poate fi considerată o întâmplare și atât. Drept pentru care facem precizarea cerută, dorind ambelor companii (atât Blue Air, cât și Wizz Air) să depășească grabnic dificultățile financiare despre care vorbește insistent presa, menținându-și la aceleași cote respectabilitatea de care s-au bucurat până acum.