Mircea Radu IACOBAN

La vederea unui gândac, soațele noastre intră în alertă, țipă, se agită și înșfacă mopul întru apărare, când, de fapt, potrivit îndemnurilor UE, orice gânganie s-ar cuveni să fie grabnic proteguită. Reacția ține de subconștient, are în urmă milenii de spaime și-i greu de presupus că orice educație într-ale biodiversității va determina prea grabnic partea femeiască să privească cu simpatie ocrotitoare vietatea nesuferită cu șase picioare ivită pe gresia bucătăriei. De aici și până la a menține nefuncțională o hidrocentrală de miliarde din pricina nu-ș cărui gândac din împrejurimi în condițiile tot mai acutei penurii de electricitate și a foamei generale de energie a umanității, s-ar cuveni să se caște o distanță cam cât până la lună și-napoi. Ca și închiderea unei mari mine ce conduce la concedierea a sute de oameni și la gravă privare de potențial a sistemului energetic național. Distincția insectă folositoare-insectă dăunătoare greu o sesizezi în documentele UE, care, deși nu o afirmă deschis, pare a rămâne preocupată de o viitoare proteguire în bloc a tot ce mișcă-n lumea noastră. Țel demn de toată admirația, numai că acest adevărat „sindrom Noe” nu ține seama de faptul că suma tuturor eforturilor de până acum ale umanității a fost îndreptată în direcția slujirii omului, indiferent de orice alte mobiluri posibile, oricât de generoase și de bine văzute în denunțarea primejdiei reale de a rămâne singuri pe Terra. Egoistă, conduita generală asta a fost și asta va să rămână, nu de alta, dar se ivește primejdia să ne coste mult mai mult ața decât fața asigurând tihna unui gândac și primejduind grav calitatea vieții a mii de oameni. La urma urmei, distincția specie protejată – specie neprotejată se cuvine să țină seama și de importanța respectivei insecte în menținerea echilibrului apt să îngăduie și viețuirea omului, și a insectei. Toate marile construcții de pe mapamond care au asigurat progres și bunăstare au afectat mai mult sau mai puțin mediul, minor în unele cazuri, în altele regretabil, dar au fost concesii necesare într-un calcul în care a prevalat totdeauna aportul la îmbunătățirea calității vieții omului. Exagerările ajung până-n pragul prostiei! Ariile în care se dezvoltă cutare insectă nu-s bătute în cuie, condiții similare pot fi aflate și-n împrejurimi, speciile și le caută singure, au făcut-o din totdeauna când au fost nevoite, și, de la caz la caz, pot fi ajutate prin relocări bine gândite și supravegheate. Nu de alta, dar se poate ajunge la situația în care, cu toată foamea de energie verde, va trebui să renunțăm din ce în ce mai mult la valorificarea potențialului hidroelectric taman în zonele cele mai propice! Mereu se va afla o insectă care puiește pe-acolo și un ONG gata să pună mâna pe telefon și să sesizeze crima de les-gândac! Țelul pe care și-l propune UE până în 2050 este aducerea a 30% din suprafața pământului și a apei în arii protejate. Țintă de-a dreptul înduioșătoare pentru soarta insectelor, și mai mult decât îngrijorătoare pentru șansele de învingere a subnutriției, penuriei energetice și, în general, a inegalității de șanse între naționalitățile continentului, urmând a fi afectate cu precădere țările ce mai au păduri și spații cât de cât virgine – cazul României. Altă cale de proteguire nu s-a aflat, cel puțin până acum, dar, cu siguranță, s-ar găsi dacă UE s-ar preocupa mai puțin de imediate interdicții flagrante și și-ar direcționa fondurile pentru identificarea unor posibile soluții alternative. Dacă omul a ajuns tocmai pe lună, s-ar putea să găsească și o modalitate de conviețuire nepăguboasă cu gândacul croitor! Legenda spune că Noe a îmbarcat în arca sa câte o pereche din toate speciile, și carnivore, și ierbivore (!) găselnița rezolvând urmările stihiei potopului. Meteorologii globaliști încă nu anunță potopul, dar se aud tunete înăbușite aproape, prin împrejurimi. Entomologii afirmă că, dacă insectele ar dispărea, omenirea n-ar mai rezista decât câteva luni! Ar dura veacuri până să se ajungă la așa ceva, mai plauzibilă și mai de temut rămânând catastrofa nucleară, câtă vreme au la îndemână butonul terminator al de Kim Jong-un, Putin ș.a. - dar, oricum, soarta tuturor viețuitoarelor Terrei este obligatoriu să ne îngrijoreze: în fiecare zi dispar de pe fața pământului 200 de specii! Sunt țări (Germania) în care numărul insectelor a scăzut cu 70-80% în ultimii 30 de ani! Totul este ca prezervarea să nu afecteze grav șansele dezvoltării și progresului uman. Adică, nu ori-ori, ci și-și!