Mircea Radu IACOBAN

Au trecut 14 ani. Iată ce scriam despre Putin în această rubrică în 2008, pornind de la cartea Annei Politkovskaia („Rusia lui Putin”) apărută în 2006, an în care autoarea a fost găsită în liftul blocului moscovit împușcată în cap și-n piept cu un pistol Makarov. În aceeași zi, Putin împlinea 54 de ani și Politkovskaia scrisese că „Visul meu este ca el să stea pe banca acuzaților și să aibă loc cel mai dur proces, cu enumerarea și investigarea tuturor crimelor pe care le-a comis”.

Ce ar fi spus și scris curajoasa ziaristă acum, la vederea oribilului genocid putinist din Ucraina? Cinci bărbați, asasini plătiți, aveau să fie condamnați pentru uciderea ei, dar, cum era de așteptat, tocmai cel care a comandat crima n-a fost prins și pedepsit niciodată. Anna, supranumită „conștiința morală pierdută a Rusiei”, s-a preocupat mai întâi de persoana lui Putin, dar și de afacerile veroase ale mafiei ruse, de corupția și violențele din armată, de justiția militară, total subordonată puterii, de declinul intelectualității, de starea inertă a electoratului. Citindu-i cartea, înțelegi imediat mobilurile asasinatului și văzându-i pe cei care au apăsat trăgaciul revolverului, intuieșticu destulă certitudine comanditarii crimei.

Iată un caz dintre zecile descrise impecabil și gazetărește, și scriitoricește: în martie 2000, colonelul Budanov, crunt de beat, a răpit, violat și ucis o cecenă de 18 ani, Elza Kungaeva. După săvârșirea omorului, colonelul a ordonat oștenilor să învelească într-o pătură trupul gol al fetei și s-o îngroape undeva, în împrejurimi. Ceea ce s-a și întâmplat. Justiția militară rusă n-avea nici un interes să arate lumii că, în Cecenia, Armata Roșie violează și ucide civili (cum se-ntâmplă curent acum, în Ucraina) așa că s-a apelat la o comisie de legiști ce a constatat că „rupturile himenului și ale mucoasei rectului s-au produs post-mortem” (!!) și „nu există date care să susțină ipoteza că leziunile post-mortem ar fi fost provocate de un organ sexual bărbătesc”. Psihiatrii, la rândul lor, constată o „responsabilitate diminuată” și că „actele victimei au constituit unul din factorii care au provocat temporara tulburare mentală a lui Budanov”. Deci, colonelul poate fi achitat!

Dar, oare, justiția militară americană, care a considerat că „nu s-a putut dovedi prezența lui Teo Peter” în taxiul zdrobit la București din care l-a scos echipa de descarcerare, o fi mai brează? Întreb și eu…

Să revenim la Putin. Autoarea îl așază în următoarea descendență: „Brejnev a fost o figură dezagreabilă. Andropov a fost un dur (…). Cernenko a fost stupid, iar Gorbaciov n-a fost pe placul rușilor. Elțin ne determina uneori să facem cruce gândindu-ne unde ne-ar putea duce isprăvile lui. Iar acum avem de a face cu chintesența lor – Putin”. Fostul și actualul prezident n-ar fi altceva decât un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din „Mantaua” lui Gogol (apropo: cum am mai scris, Gogol a fost, de fapt, ucrainean!). Se comportă exact ca un membru al poliției secrete din vremea lui Lenin-Stalin. Nu este un tiran și un despot înnăscut. Pur și simplu a fost educat să gândească în termenii deprinși în cadrul KGB-ului, organizație pe care o consideră un model ideal, așa cum a declarat-o public nu o dată.

Politkovskaia: „De ce îmi displace atât de mult Putin? Îmi displace pentru lipsa lui de emoții, mai rea decât crima, pentru cinismul lui, pentru rasismul lui, pentru minciunile lui (…), pentru masacrul inocenților, care a continuat tot timpul mandatului lui de președinte”. Așa l-a văzut atunci, iar curgerea ulterioară a evenimentelor avea să confirme cu asupra de măsură evaluările făr-de cusur ale Annei… Când a primit șpaltul pentru corectură, Politkovskaia s-a simțit datoare să mai adauge un capitol, denunțând vehement împușcarea în stradă a lui Paul Hlebnikov, redactorul-șef al ediției „Forbes Magazine” în limba rusă. Oare nu bănuia c-o așteaptă aceeași soartă?

Rămâne cât se poate de actuală una dintre memorabilele ei predicții: „De va izbucni o revoluție în Rusia, aceasta nu va fi nici portocalie, nici de catifea, ci roșie ca sângele”.