Mircea Radu IACOBAN

„A fost o minge complicată” ne dumirește comentatorul tv. Supralicitarea încărcăturii semantice în cazul cuvințelului „complicat” este cea mai nouă inovație în materie de terminologie, și rapida ei lăbărțare demonstrează cât de puternic și de activ influențează transmisiile sportive starea limbii ce-o vorbim. Între altele (am mai scris și mai scriu) regretabila și inexplicabila mutare a accentului unor nume proprii pe o nou inventată silabă penultimă (semnalul l-a dat, demult, un fost bun prieten, Cristian Țopescu, când l-a transformat pe Moráriu în Moraríu). Doi fotbaliști aveau nume cu accentuare similară: Chípciu (în prima Ligă) și Chírciu (în Liga a doua). Fiindcă din Liga secundă nu se prea făceau transmisii directe, Chirciu a rămas cum l-a botezat maică-sa, Chírciu adică, pe când Chípciu a devenit imediat Chipcíu. O fi sunând mai... elevat! Cât despre „complicat”: adoptat rapid din lumea sportului, cuvințelul care, de fapt, nu spune nimic, s-a insinuat cu precădere în politică și diplomație, iar în gazetărie a devenit dominant: fie că lămurește despre „care” (adjectiv), ori despre „cum” (adverb), izbutește, potrivit sarcinilor nou primite, să evite implicațiile asumării unor referiri prea tranșante. La Mariupol de pildă, situația nu este grea, dificilă, disperată, ci, simplu și neagajant, complicată! Ca și mingea, vremea în următoarele 24 de ore este complicată, starea accidentatului nu-i disperată, ci complicată, inflația e și ea complicată, proliferarea variolei maimuței așijderea. Un soi de exprimare cu mănuși, practicată preventiv în cercurile diplomatice, unde-i recomandat să vorbești cât mai mult și să spui cât mai puțin... Acceptăm la toate televiziunile, datorită instalării obișnuinței, automatisme verbale de care nu ne îndoim nici o clipă că-s mincinoase: „urmează o scurtă pauză”. Fie că-s de 5 minute, fie de 25, toate răstimpurile publicitare ar fi „scurte”. Pe toate posturile, anunțul este invariabil același. Le cad dinții din gură moderatorilor de-ar fi să anunțe cinstit o pauză comercială și-atât! Tot așa-i și cu „aflarea cu exactitate”. Orice reporter se simte obligat să ne asigure că investigațiile în cutare situație vor duce la aflarea „cu exactitate” a cauzelor și autorilor evenimentelor nefericite – cum am auzit și când a fost vorba despre explozia de la Arad, de soarta victimelor de la Caracal ori de isprăvile primăriței de la Sectorul 1. De unde atâta exactitate în cenușiul și atât de incertul spațiu al investigațiilor rămase ades în coadă de pește? Tot obișnuința a încuibat o sintagmă pur și simplă ridicolă „îmi desfășor activitatea”. Toată lumea o utilizează, nimeni nu se întreabă ce-i cu „desfășuratul” ăsta, de ce nu se spune românește „lucrez la”, ci se recurge la o formulă bombastică provenind din limba de lemn și amintind de „desfășurarea entuziastă” a întrecerilor socialiste, a congreselor și celorlalte evenimente ceaușiste formale, total goale de conținut. În toată lumea se muncește, se lucrează, numai la noi și academicianul și măturătorul de stradă își „desfășoară activitatea.” Ce prostie gogonată! În afara orelor de program, activitatea rămâne înfășurată! Se zice că sintagma ar fi impus-o uzul. Foarte periculoasă această atribuire de validări normative uzului! Sunt câteva cazuri, să le spun acceptabile, în care adoptarea unor termeni prin impunerea uzului s-a dovedit posibilă și chiar necesară. Cum ar fi substantivul „locație”, care și mie mi s-a părut la început un soi de barbarism de netolerat. Numai că, în afara semnificațiilor ceferistice (or mai fi funcționând?) nu avem, în fondul principal lexical, un termen care să acopere toate sensurile „locației”. „Loc” nu-i perfect sinonim, așa că „vidul” a fost mai mult sau mai puțin legitim ocupat. Din nefericire, tot uzul este pe cale să impună enormitatea și agramatismul lui „ca și”. Nu-l acceptă și nu-l legitimează nicio gramatică, este un semn distinctiv al inculturii lingvistice, dar, de la primul ministru în jos, aproape toată clasa politică, după logica „noi vorbim, nu gândim”, a ajuns să-l considere adevărat etalon al vorbirii îngrijite. Cum se vede, situația este... complicată!

P.S.

A început să scadă ziua. Atenție, mult așteptata vară ni se scurge printre degete!