Mircea Radu IACOBAN

Am pierdut un important pariu susținând că, până la urmă, Putin nu va intra în Ucraina. Părea cât se poate de logic, numai că Putin are logica lui, în deplin acord cu politica lui Petru cel Mare. Amicul care a câștigat îmi propune acum un al doilea rămășag: va utiliza sau nu Rusia arma nucleară? Firește, zic nu, dar numai cu jumătate de gură, amintindu-mi spusele filosofului de la Kremlin al cărui nume se scrie Dughin și ce citește Putin: „Războiul este însăși patria noastră, este stihia noastră, este mediul nostru firesc în care trebuie să învățăm că existăm în mod eficient și victorios.” Patria rușilor fiind războiul (ce absurditate în veacul XXI!), și încă numaidecât victorios, n-ar rămâne loc de îndoială că ideologia moscovită exclude orice eventualitate a înfrângerii, așa că-s plauzibile și gesturile disperate. Țin noul rămășag sau nu? Grea decizie. N-am o Casă de pariuri care să-mi ofere sugestii și rating-uri, așa că o iau băbește, pas cu pas. Situații în care atacul nuclear atârna de un fir de păr au mai fost, mai ales în 1962, când Hrușciov a trebuit să-și retragă rachetele trimise în Cuba. Dar și în războiul din Coreea (1953), poate și-n criza Berlinului (1961), cu siguranță către sfârșitul războiului din Vietnam, ca și în cele două episoade de alarmare falsă (USA 1979, URSS 1983). De fiecare dată însă, prezumtivul atacator nu se afla cu spatele la zid, precum Putin azi, și eventualitatea atacului nuclear nu era soluție unică. Generalii lui nu se pot întoarce la Moscova cu coada între picioare, iar un Putin învins ar însemna încă un președinte rus dispărut de pe scena istoriei. Declarația lui Lavrov „În acest stadiu nu luăm în considerare utilizarea armelor convenționale” lasă evident deschisă opțiunea nucleară – totuși, scenariul de coșmar rămâne greu credibil. În doctrina Kremlinului privitoare la descurajarea nucleară se prevede că s-ar putea ajunge la utilizarea armelor atomice în cazul în „unei amenințări existențiale” la adresa Rusiei. Ceea ce, evident, urmează s-o stabilească Putin. Care își asumă situația de atacat în condițiile în care, culmea, Rusia este tocmai agresorul! Orice, de la o rachetă rătăcită, la o diversiune tip Gleiwitz, poate fi calificat drept „amenințare existențială”! Ar urma un război general nuclear? Deloc obligatoriu. Câtă vreme nu este vizat și atins teritoriul Alianței Atlantice, foarte probabil că nu va fi vorba despre un răspuns similar, deși nu-s de neglijat nici efectele secundare ale unei lovituri atomice, între care contaminarea radioactivă a atmosferei, cu ulterioară circulație aleatorie – aparent, tot un „casus belli”. În mare măsură insuficient – și, la urma urmei, ce obiective ar urma să lovească NATO? Kremlinul, palatul „Țarului” de la Soci, bazele din Kamciatka? Că n-or să atace nuclear tot pe teritoriul Ucrainei, unde-s masate trupele Rusiei! Dar nici nu-i posibil să ezite cu răspunsul de asemenea nuclear, probabil, cu arme atomice de aceeași eficiență. Și totuși, deși se află la porțile Europei, și Gorbaciov a prezis încă din 2015 că Rusia va ataca Ucraina cu lovituri atomice, cel de al treilea război mondial pare că se va menține, barem deocamdată, între parametrii unei campanii purtate cu armament convențional. Adică, civilii ucraineni vor muri pe capete, țara, și așa distrusă, va fi îngropată în ruine, occidentul, cât îl vor mai ține entuziasmele, va pompa armament tot mai sofisticat, și nenorociții de refugiați vor umple țările Europei. Toate din voia absurdă a unui zărghit care s-a băgat prostește cu capul în gard și a rămas înțepenit acolo, cu valiza atomică pe post de pernă! Știe foarte bine că efectele majore ale bombardamentului atomic sunt însoțite de un val de căldură (milioane de grade celsius!) care, pe o rază de câțiva kilometri, șterge orice formă de viață, de o emanație de lumină care orbește până la 60 de km., de rafale ce ating 1500 de km./oră, de o poluare radioactivă care durează zeci sau chiar mii de ani, de căderi radioactive și de impulsuri electromagnetice care distrug echipamentele electronice, urmând să se instaleze și cumplita „iarnă atomică”. Avantajul celui ce lovește primul este iluzoriu, fiindcă arsenalul atomic este echilibrat între Rusia și USA (dacă nu s-or amesteca și alții); oricâte precauții s-ar lua, rămâne imposibilă protecția totală și, mai devreme sau mai târziu, competiția într-ale pagubelor se generalizează într-un meci nul cu efecte care pur și simplu ucid planeta. Drept pentru care accept pariul – nu vor fi lovituri atomice. Rog țineți-mi pumnii.