Mircea Radu IACOBAN

Se scrie Dughin și se citește Putin. Ideologul Kremlinului, supranumit „creierul lui  Putin”, unul dintre apropiații sfătuitori ai țarului Vladimir Vladimirovici, nu numai că a anticipat în scrierile sale viitoarele evoluții ale imperiului moscovit, dar a pus serios umărul la constituirea ideologiei neo-euroasiatismului (fundamentat prin 1920 de lingvistul Nikolai Trubețkoi), un proiect milenarist maximal menit să contrapună occidentului „bolnav” un alt pol de putere. Evident, cu Rusia lider, în care și România și-ar găsi un locșor: „Rusia ar putea avansa pentru Europa de Est un proiect constructiv, care ar putea fi denumit în mod convențional «Marea Europă de Est», și ar putea include atât arealul slav «polonezi, bulgari, slovaci, cehi, sârbi, croați, sloveni, macedoneni, bosniaci, sârbi musulmani și etnii mici», cât și cel ortodox «bulgari, sârbi, macedoneni, precum și români și greci»”. Cum se vede, Republica Moldova nici nu-i pomenită: ori se consideră de jure „realipită” de Rusia, ori este luată pe același bilet cu românii ortodocși, recunoscându-i-se astfel, indirect, identitatea română.

Imperiul euroasiatic ar urma să se întindă de la Dublin la Vladivostok. Acesta ar fi țelul final, iar de început va trebui să se înceapă cu Ucraina. De ce Ucraina? Dughin explică: „Suveranitatea Ucrainei reprezintă un pericol uriaș pentru întreaga Euroasie (…) Ucraina ar trebui să rămână doar un sector pur administrativ al statului centralizat rus (…) Dacă nu rezolvăm problema Ucraineană, este în general lipsit de sens să discutăm despre o politică continentală”. Așa că poveștile cu „operațiunea specială” menită să pună capăt „genocidului” de la Lugansk-Donețk, ori să anihileze neo-fasciștii și drogații de la Kiev, sunt bune de adormit Mitzura. Se înscriu într-un tipic al minciunii de stat, tot mai decelabilă pe măsură ce evoluțiile armatei moscovite n-au produs și „transformarea cantității în calitate”, ucrainenii nu renunță la luptă și presiunea internațională continuă să crească.

Este suficient să-l asculți pe Lavrov pentru a-ți aminti spusele lui Turgheniev: „Rusul este cel mai obraznic mincinos din întreaga lume.” Ceea ce o confirmă și aberațiile lui Dughin despre poporul rus obligat de istorie să parcurgă o etnogeneză ascendentă, în vreme ce Occidentul rămâne condamnat la o genetică descendentă. Asta în vreme ce Putin afurisește neo-nazismul de el inventat, iar Dughin nu se sfiește să invoce „spațul vital” și „puritatea rasială”, argumente extrase din cea mai pură și mai agresivă demagogie hitleristă!

Alexandru Dughin, fost lucrător KGB și lăudător al lui Heydrich, are interdicție de intrare în SUA, Canada, Ungaria, Grecia, nu-i prea bine primit în alte țări europene, dar se simte bine în România, unde poate să-și predice în voie viziunea politică – adică, aberațiile și fantasmele. După o vizită în 2014, a urmat alta în 2017, când și-a lansat, la București, în sala Dalles, cartea „Destin euroasianist”. (În martie 2020 și-a lansat o a doua, „Cronicile unui disident eurosceptic”.) Traducător, nimeni altul decât basarabeanul Iurie Roșca, un personaj pe care l-am cunoscut cândva la Chișinău ca unionist fervent și către care naiva Românie a direcționat o vreme fondurile destinate susținerii mesajului unionist în Basarabia. A fost deputat al Frontului Popular, vicepreședinte al Parlamentului de la Chișinău, după care a virat-o brusc spre Dodon, Moscova, Dughin. Este cel care, de facto, conduce postul rusofil „Sputnik Moldova”. Acum are interdicție de intrare în România până în anul 2025. Cine se aseamănă, se adună!

Câteva citate din cartea lansată la București sunt edificatoare. Iată: „Războiul este însăși patria noastră (a rușilor, n.n.), este stihia noastră, este mediul nostru firesc, în care trebuie să învățăm că există în mod eficient și victorios”; „Globalismul este un proiect de lichidare a tuturor identităților, globalizarea înseamnă sfârșitul statelor naționale.” Pe de altă parte, Dughin recunoaște: „Am comis multe greșeli, noi, rușii, am comis multe nedreptăți în raport cu România”, dar „Dialogul profund ne va ajuta să rezolvăm anumite neînțelegeri de ordin istoric.” Neașteptată și premonitorie atitudinea lui Dughin față de Ucraina, cu cinci ani înaintea invaziei ruse: „Avem o atitudine arogantă și disprețuitoare față de identitatea lor. E vorba de o crimă colosală în raport cu acele popoare și cu noi înșine. Ce se întâmplă în Ucraina este în mare măsură consecința faptelor noastre.”

Ba bine că nu! Darămite acum!