Mircea Radu IACOBAN

Filiera Petru cel Mare-Stalin-Putin coboară mai adânc decât s-ar crede, conturând o linie caracterologică jalonată de numeroase date proprii terorismului de stat. Cu ce s-ar deosebi asaltul putinist de azi asupra Kievului de devastarea Novgorodului din 1570? Simpla bănuială c-ar fi posibilă o viitoare trădare l-a făcut pe țarul dement Ivan cel Groaznic să încercuiască orașul și să masacreze 40.000 (după unele surse 60.000) de novgorodeni. Cum credeți că a prezentat tragedia istoriografia stalinistă? „A fost un efort de protejare a noului  stat  centralizat.” Și la 1570, și în 2022, rușii ucid în masă preventiv… ca să se protejeze! Deși filmul lui Eisenstein „Ivan cel Groaznic” (1948) nici  măcar nu  sugerează nebunia țarului (care avea să-și asasineze și propriul fiu, moștenitor al tronului!) Stalin n-a fost mulțumit: „este prea dubitativ, prea hamletian”. Ce atâta îndoială filosofardă? Că-i vorba de-o țară, de un milion de oameni, ori de unul singur, nu contează, s-ar putea să-ți fie cândva inamic, omoară-l acum și ia-ți de-o grijă!

 Ceea ce se petrece în Ucraina nu-i altceva decât o continuare a politicii asasinatului preventiv de stat susținută de Lenin și pusă în practică de Stalin. O întrebare bântuie lumea: Putin o fi având probleme mintale? Circulă fel de fel de legende, începând chiar cu nașterea Țarului Vladimir Vladimirovici. Se spune că ar  fi de origine… română (!), părinții săi, țărani dintr-un sat transnistrean, purtând numele de familie Putină. Ceea ce n-ar fi exclus din punct de vedere administrativ, nu și filologic, câtă vreme, începând cu 1812, ocupanții Basarabiei au rusificat și brutal, și după ureche, patronimicele. Un prieten, trasnistrean și el, până a deveni Eugen Doga, s-a numit Evghenii Doga – și-l chema, de fapt, „Doagă”. Numai că, în cazul Putin, trebuie luată în considerare și rădăcina slavă putʹ(cu semn moale), care înseamnă „cale”, unul dintre sinonimele aproximative la „drum”. Drumaru, poate? Ei, și? Putin, de-o fi fost Putină, n-o să-și recunoască niciodată ascendența transnistreană și, oricum, nu schimbă esențial nimic…

Țarul Putin mai păstrează, până la un punct, câte ceva din făptura de coșmar a Țarului Ivan, de pildă, în relația cu femeile. Ivan cel groaznic a avut, oficial, 8 neveste. Toate fie au murit în condiții nedeslușite, fie au fost trimise la mănăstire. Câte femei au fost și sunt în viața lui Putin se știe și nu se prea știe, doar juna Kabaeva a apărut la față de cortină, ca un titlu de fală al masculului alfa; oricum, se zice că pe toate le-a căpătuit, desigur, pe banii statului – ceea ce nu presupune numaidecât și certă investiție de sentiment.

L-am menționat pe Rasputin în titlu ca fiind intermediar între Ivan cel Groaznic și Putin prin expresivitatea malefică a privirii. Căutătura ce îngrozește a țarului Ivan din picturile de epocă, privirea încremenită, potențată de extaz mistic și nestăvilit impuls sexual a lui Rasputin, precum și ochii ficși, timoranți, reci, pătrunzători, aroganți, care nu clipesc, ai lui Putin, au obținut și obțin rezultate comparabile în dominarea, dezarmarea și alarmarea până la supunere a interlocutorului. Fiecare dintre ei a folosit puterea bisericii pentru a-și atinge țelurile: Ivan, fost călugăr, a reorganizat-o și consolidat-o, Rasputin ilustrează conceptul rusesc al „nebuniei  întru Hristos”, iar Putin, care consideră Biserica un „partener natural al puterii”, își are un partizan credincios al invadării Ucrainei în persoana patriarhului Kiril, despre care părintele Necula a spus că-i „un patriarh care dă binecuvântare tancurilor să pună cizma pe gât altor ortodocși. Dacă acesta-i creștinismul pe care-l visăm, mulțumesc, NIET!”.

 Kiril a fost ofițerul  KGB sub acoperire „Mihailov” răspunzător de relațiile externe ale Patriarhiei Moscovei. În 2014, a binecuvântat rachetele rusești cu care Putin a atacat sudul Ucrainei, iar acum a declarat războiul cu Ucraina „o luptă de semnificație  metafizică pentru ca omenirea să urmeze legile lui  Dumnezeu”.

Se vede că nici diavolul nu stă degeaba: doar lucrătura lui poate explica recenta declarație a lui Zelenski despre „Bucovina ocupată de români”. Cu toată simpatia firească pe care i-o purtăm asediatului de la Kiev, tare mă tem că astfel de gafe s-ar putea să-l coste.

P.S.

Absolut inacceptabil modul în care la televiziunile noastre se pronunță, bâjbâind cu accentul, denumirile orașelor din spațiul ucrainean, precum și numele proprii din teritoriile slave. Mai toate-s pocite! Până la un punct scuzabil, fiindcă mai nimeni din platou n-a avut parte de școlire cu limba rusă din clasa a patra primară și până în anul cinci de facultate precum generația mea, dar o lege nescrisă a tele-gazetăriei spune simplu: dacă nu știi care-i pronunția corectă internațională, întreabă. A o urma înseamnă respect și față de telespectatori, și față de cei despre care vorbești pe post! Harkòv este de fapt Hàrkov, Cernobâl se pronunță corect Cernòbâl, Gherasìmov este Gheràsimov și tot așa mai departe. Dacă nu mă înșel, Lenin era cu îndemnul „Învățați, învățați, învățați!”.