Mircea Radu IACOBAN

Când iarna e-n toi, facturile sfârâie, Covid-ul nu se lasă, inflația o ia razna și rușii  încălzesc motoarele tancurilor la granița cu Ucraina, nu prea-ți mai vine să propui o discuție pe marginea destinului cărții în proiecția lui 2022. Mai ales că, neavând decât cifre parțiale referitoare la anul precedent, comparațiile susținute de date  sigure se poticnesc la finalul lui 2020. Reala bogăție de titluri etalată în vitrinele librăriilor ar arăta o onorabilă (și trudnică) supraviețuire a producției editoriale. Continuăm să ne situăm, rușinos, pe unul din ultimele locuri în Europa la capitolul vânzării de carte, și chiar dacă numărul respectabil de titluri din vitrine și standuri poate lua ochii, imaginea generală, aparent tonică și încurajatoare, rămâne falsă dacă nu-i raportată la tiraje, unde realitatea, la care ne vom referi cu alt prilej, devine cu totul alta.

Și așa mult șubrezită, producția de carte va suferi, în 2022, două noi lovituri crâncene: mai întâi dublarea prețului hârtiei, apoi facturile ce le vor primi tipografiile cu toate utilajele de imprimare energofage. Fatal, costul cărții, și așa considerat prea ridicat față de puterea de cumpărare a românilor, pur și simplu va exploda! Am fost, cândva, mari producători de hârtie, exportam în toată Europa, și ne-am grăbit să vindem pe doi lei „vasul amiral” al acestei industrii, fabrica Letea, suspectului primar Sechelariu, care mintenaș a falimentat-o! Acum, în România nu  se mai fabrică hârtie; cândva produceam, la Bacău, și sortimente pentru bancnote, azi o importăm până și pe cea igienică!

La Letea, printre ruine, urlă câinii vagabonzi și „dezvoltatorii” imobiliari măsoară terenul pentru parcelare. Uite-așa averea românilor s-a mistuit în scandaloase privatizări cu cântec, totul s-a prescris, nimeni nu mai poate fi luat la întrebări, nimeni nu răspunde, „băieții  deștepți”, cu interesată protecție politică, și-au făcut suma și au trântit ușa – ce ne trebuie nouă industrie națională?

Pe lângă faptul că editurile, în pandemie, n-au primit nici o fărâmă de ajutor guvernamental, s-a mai luat și necugetata decizie de închidere a librăriilor – ceea ce denotă că mai nimeni din Guvern și Ministerul Culturii n-a intrat de cine știe când într-una, altfel ar fi văzut că-s cinci-șase clienți plătitori pe zi și despre aglomerare primejdioasă barem acolo n-avea cum să fie vreodată vorba. Bine că au rămas deschise păcănelele! Cu toate astea, editurile au izbutit (vorbim de 2020) o adevărată performanță: Ministerul Finanțelor previziona o contracție a pieții editoriale de 20% și, în fapt, cu toate blocajele și în absența unui sprijin al statului, cifra reală abia a depășit 7%. Ceea ce n-are cum să se mai repete în 2022, când, la efectele privatizărilor dubioase se adaugă și cele ale liberalizărilor aiuristice (cum să ai competiție concurențială cu doar doi-trei producători pe piață – efectul nu poate fi decât exact invers!).

Probabil, nici topul cifrei de afaceri în sectorul editorial nu va mai fi același. În 2020, pe primul loc se afla Grupul editorial Litera (16 milioane euro, cu o diminuare de 12,6% față de 2019), urmat de Art Klett (nu știu cine-s) cu aproape șase milioane, și de Polirom, cu același nivel, dar și cu o contracție de 11%. Ultima dintre primele zece este Editura Rao, cu o totuși onorabilă performanță de 2,7 milioane. Cum se vede, deși cartea nu pare să se fi aflat în vreo listă de priorități guvernamentale, a rezistat cumva; ce va fi anul ăsta, în dezmățul scumpirilor la hârtie și energie, greu de anticipat.

Ar mai fi o chestiune care, în nici o discuție privitoare la destinul cărții, nu-i luată în seamă. Poate chiar e ocolită cu bună-știință; iat-o: nu numai cât și cum se tipărește și se vinde, ci și ceea ce se tipărește s-ar cuveni să intereseze. În 2020, în topul celor mai căutați autori, pe primul loc s-a situat, ca de obicei, literatura pentru copii. Cei mai citiți: Cristina și Alex. Donovici, creatorii lui Țup și ai Norișorului Roz. Amândoi au vândut în ultimii cinci ani peste 100.000 de exemplare din „Poveștile Cristinei”. Urmează în clasament cărțile bloggeriței culinare Geanina Staicu-Avram. Pe lista lecturilor preferate mai figurează bloggerii Radu și Ramon F. Constantinescu, actrița Laura Cosoi, chef Nicolae Tand, nutriționista Bilic. Și, stingheră, o floricică rătăcită în câmpul literaturii utilitare și de consum: istoricul Adrian Cioroianu. Cum se vede, din toată literatura română, dar și din cea universală, nu s-a aflat un singur titlu care să întrunească tirajul în stare să-l situeze barem pe locul zece printre preferații cititorilor! Drept pentru care te-ntrebi dacă nu-s exagerate îngrijorările noastre privitoare la cât și cum se publică.

La urma urmei…