Mircea Radu IACOBAN

În prag de Crăciun, Ovidiu Raețchi, „publicist și istoric în zona Orientului Mijlociu”, este semnatarul unui articol intitulat „Cum NU a încercat Uniunea Europeană să ne fure Crăciunul”, din care rezultă că îngrijorările noastre privitoare la derapajele cultural-politice din UE (cel cu pricina fiind recunoscut, regretat și retras chiar de către comisara de la Bruxelles care l-a clocit) sunt ireale și mai degrabă „rezumă în mod fericit” o „ciocnire ideologică” din care „cei care renunță la privilegiul de a fi mai mulți și mai puternici ar trebui să facă un sacrificiu cultural, să lase de la ei, alegând o formulă mai diluată identitar, Sărbători fericite”. Fiindcă „are sens deplin să adresezi această urare unui creștin – atunci când știi că  ai de a face cu unul; dar când spui «Paște fericit!»unei audiențe în care se află trei creștini, doi musulmani și un evreu, urarea ta exclude 50% dintre interlocutori. Și asta e o problemă de filozofie politică europeană – pentru că Uniunea se definește prin incluziune, nu prin eliminare.” Măi, să fie! Păi, lui Badea Gheorghe de la Pocreaca i se fură numele Crăciunului, parte esențială a tradițiilor familiei, acum, mintenaș, când tocmai a pregătit cadourile pentru copilași, nu când va vorbi în fața unei audiențe conținând 50% evrei, musulmani și creștini, eventualitate de care greu de crezut că o să aibă parte vreodată!

Reglementările europene (din fericire, retrase înainte de a fi implementate) se referă în general la utilizarea denumirii „Crăciun”, considerată identitară, nu doar în anumite cazuri și situații, instaurându-se un soi de totală protecție preventivă, așa că, retrase ori nu, deja își fac efectul: la Bruxelles, Târgul de Crăciun a fost rebotezat „Plăcerile iernii”, iar urarea „Crăciun fericit!” a fost înlocuită cu „Felicitări de sezon!”

Ar rămâne, totuși, de discutat efectul deranjant și jignitor pe care l-ar putea avea menționarea Crăciunului într-o comunicare adresată membrilor altor etnii și religii. Dar, oare, cei pe care-i îi menajăm acceptă, la rându-le, să menajeze sensibilitățile noastre? Aș! Orice referire la Crăciun este complet interzisă în lumea islamică, unde (și dl Raețchi, „publicist și istoric în zona Orientului Mijlociu”, probabil bine o știe) ființează o covârșitoare majoritate flagrant neprietenoasă față de creștinătate. Vor fi vreodată dispuși islamiștii „să lase de la ei?” Greu de crezut. Pe de altă parte, s-a întâmplat să primesc felicitări de Ramadan de la cunoscuți de pe alte meleaguri. Le-am dat la tradus: „Cu această ocazie vă doresc cât mai mult bine în fiecare an!” sau „Să vă găsească fiecare an în cât mai bună sănătate!” Trebuiau să le consider jignitoare? De ce?

Cum dețin o rubrică săptămânală și la o publicație din Tel Aviv, primesc ades urări de Hanuka – de astă dată în engleză: A happy Hanukah. Creștin fiind, s-ar cuveni să mă simt jignit? Dimpotrivă! Evident insuficient gândite aberațiile UE, fiindcă formula autorizată „Sărbători fericite!” sau „Felicitări de sezon!” ar îngloba, calendaristic, și Hanukkah, sărbătoare precreștină prăznuită de lumea evreilor în aceeași perioadă a sfârșitului de an. Și mai mare bucluc dacă s-ar felicita doar creștinii și evreii, lăsându-i pe din afară pe islamiști! Cine și când a mai interzis Crăciunul? Revoluția franceză la 1889, sovieticii între 1917-1991, naziștii până în 1945, Ceaușescu până i-a sunat ceasul. Cum se vede, istoria oferă onorantă companie pentru Uniunea Europeană!

Ar fi o naivitate să credem că-i vorba doar despre o gafă a unei comisare europene originară din Malta, atinsă de cine știe ce spaime existențiale și acut afectată de pandemia etichetei protocolare care răvășește până la ridicol conștiințele feciorelnice de la Bruxelles profund alarmate de primejdiile ascunse ale vorbirii incorecte… politic. Autoarea trăsnăii, dna Helena Abela Dalli, fostă miss Malta când avea 17 ani, a eșuat în cinematografie, după care, firește, a intrat în politica malteză. În postura de ministru pentru dialog social, drepturile consumatorilor și libertăți civile, a determinat promulgarea legii care aprobă căsătoriile între persoane de același sex (deși 80% din populație nu era de acord); imediat, Malta a fost desemnată campioană a țărilor cu cele mai mari libertăți LGTB, iar dna Dalli a primit „Premiul european pentru diversitate”. Feciorul doamnei Dalli a fost condamnat la închisoare pentru comercializare de droguri, soțul ei, pictorul Dalli (doar n-o să-l compare cineva cu Salvador Dali!) și-a vândut scandalos, cu suprapreț, tablouri guvernului ș.a.m.d. Acum, dna comisar este intens preocupată de poliția vorbirii.

Îmi place să cred că lui Badea Gheorghe din Pocreaca puțin îi pasă de madam Dalli. Cu siguranță, barem lui și alor săi n-o să le poată lua nimeni Crăciunul!