Mircea Radu IACOBAN

Poate rămânem și fără Crăciun, cea mai cunoscută dintre sărbătorile creștine, aflată în calendare încă din secolul al treilea! Niște idioți de la Bruxelles (altă rimă n-am avut – și-mi asum în întregime duritatea exprimării)foarte grijulii să nu deranjeze cumva sensibilitatea celorlalte naționalități și religii, au găsit de cuviință să propună redenumirea Crăciunului și excluderea lui Moș Crăciun dintre tradițiile creștinătății și ale neamului nostru. Nu înainte de a fi postate pe net clipuri în care Moș Crăciun se pupă lasciv cu un amic din tagma LGBTxyz. Ar avea cineva curajul să încarce pe răbdătorul internet un filmuleț similar cu pupăcioși din lumea Islamului? Îndoi-m-aș și n-am cui – doar nu s-a uitat episodul sângeros din redacția revistei pariziene „Charlie Hebdo”! Nimeni nu se gândește (și pe bună dreptate) că pe creștini i-ar putea leza cumva sărbătoarea evreiască Hanuka ori Ramadanul musulman, pe care românii nu numai că le acceptă, dar le și onorează între limitele ce le îngăduie deosebirile de cult.

Toate tunurile pe tradițiile creștinilor (71% din populația UE)! Cum s-o fi împăcând cu spiritul și litera Tratatului UE, care vorbește cu tot respectul despre „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”? Tare mă tem că Bruxelles-ul a cam pierdut legătura cu pământul, acționând din ce în ce mai dictatorial și mai absurd, drept pentru care numeroși europeni încep să-și simtă identitatea națională mai puternic decât cea europeană. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, de-i homosexual, cum sugerează clipul, Moș Crăciun poate fi acceptat, dacă nu, nu! De fapt, legendarul personaj, chiar dacă provine din creștinism, ar fi mai degrabă o reprezentare laică a Crăciunului. Ceaușescu l-a perceput ca legat nemijlocit de religie și biserică, așa că i-a fost pe față inamic, rebotezându-l „Moș Gerilă”.

Papa Francisc: „În istorie, multe dictaturi au încercat să facă aşa ceva, gândiţi-vă la Napoleon, gândiţi-vă la dictatura nazistă, la dictatura comunistă, este un mod de laicitate edulcorată”. Avataruri: până nu demult, Moșul a fost interzis în Bosnia (din 2008!), cu motivația că nu face parte din tradițiile locului. Viziune la care aderă, confirmată din alt unghi, episcopul catolic din Sicilia: „Crăciunul nu mai aparține creștinilor, iar atmosfera de sărbătoare, cu lumini și shopping, a luat locul Crăciunului”. Patriarhul Daniel, după ce denunță și el faptul că „Mai nou apare în societate și un fel de Moș Crăciun secularizat și comercial, simbol al consumismului și al materialismului  individualist”, îl reașază în cuprinsul religiei: „Totuși adevăratul înțeles al lui Moș Crăciun se află în iubirea pământească a lui  Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin nașterea Fiului său cel Veșnic.”

Iar Uniunea Europeană n-are căderea să se amestece în temeiurile religiei națiunilor componente! Excluderea „sărbătorii Crăciunului” din liniile de comunicare ale UE și reducerea enunțului doar la „sărbătoare” este o altă monumentală tâmpenie europeană. Revin la Hanuka sau la Ramadan: nici vorbă, cel puțin deocamdată, să le fi fost deconsiliată deschis rostirea numelor. Oricum, „Decalogul” UE obligă în general „să nu se folosească nume proprii tipice unei anumite religii”, nu cumva, Doamne ferește, printr-o vorbire incorectă, să se considere, eronat, „că toată lumea e creștină.” Textul exact: „Nu vă referiți la perioada Crăciunului și nu folosiți nume creștine precum Maria sau Ioan, pentru a evita rănirea sentimentelor unora.” De ce ar trebui să sufere Iusuf dacă aude de Ion sau Maria? Mister! În locul pronumelor de tradiție în creștinătate, Ion și Maria, care „ar putea fi ofensatoare pentru necreștini” (?!) UE recomandă Malika și Julio, iar în loc de „sezonul de Crăciun poate fi stresant” suntem sfătuiți să spunem „perioada de vacanță poate fi stresantă.”

Nici „doamnelor și domnilor” nu mai avem voie să zicem, ci doar „stimați colegi”. Îmi amintesc o ședință de prin 1980 a Serviciilor de salubritate stradală de la Primăria Sucevei, deschisă de primar cu formula „Stimate tovarășe și stimați  tovarăși”. Acum ar trebui să li se adreseze cu „stimați colegi”! Speriată de ecoul unanim nefavorabil pe tot continentul, doamna (n-aș avea voie să scriu „doamna”, dar cum altfel să-i zic?) Helena Dalli (Malta), supervizorul UE pentru comunicare, cea care a clocit ghidul, se grăbește să retracteze: „Nu este un document matur și nu respectă standardele noastre de calitate. Așa că îl voi retrage și vom lucra din nou la acest document.”

Că-i matur sau imatur, conform sau neconform „standardelor noastre de calitate”, cretinul „Ghid de comunicare corectă” atestă un anume mod (și nivel!) de gândire, prefigurând cele ce or să se întâmple nu foarte târziu, când, neîndoielnic, astfel de aberații vor primi decizie de aplicare generalizată. Asigurarea „vom lucra din nou  la acest document” sună de-a dreptul a amenințare! Astâmpără-te, madam Dalli!