Mircea Radu IACOBAN

Revin, fără prea mari speranțe, asupra unei chestiuni pe care realitatea „noi vorbim, nu gândim!” și inerția păguboasă a uzului au făcut-o să viețuiască nestingherită în marginea ridicolului, românii având formidabilul talent să prindă și să adapteze din zbor fel de fel de construcții lingvistice pe moment la modă, care, după aceea, acolo rămân, încuibate în limbă de nu le mai scoţi nici cu tancul. Aflăm, din „Monitorul Oficial”, despre „persoanele care desfăşoară activitate de picnic” (adică, prăjesc cârnaţi), din reclamele magazinului Dechatlon, că pantofii Simond sunt „concepuţi pentru căţărătorii experimentaţi, care îşi desfăşoară activitatea (adică, se caţără) în sală, ori pe versanţii abrupţi”, din gazeta Patriarhiei, că „Protopopiatul Ploieşti îşi desfăşoară activitatea (adică, îndrumă biserici) dintr-o nouă locaţie”. Fi-v-ar desfăşuratul să vă fie! Cum se vede, în România nu se mai munceşte, nu se mai lucrează, în România „se desfăşoară activitatea”.

         -  Unde-ţi desfăşori dumneata activitatea? – îl întrebi pe măturătorul de stradă.

         -   Eu îmi desfăşor activitatea (adică, dă cu mătura) în Hală.

Chestionarea formulată „elevat” cere răspuns aidoma, altfel, dacă se întreba la modul acum desuet și inoperant, dar simplu și românește, „unde lucrezi?”, aflai că dumnealui muncește în preajma Halei. Ce-i cu „desfăşuratul” ăsta, excesiv… desfășurat? Şi profesorul universitar, şi hingherul, şi poliţistul, şi dentistul, și parlamentarul „îşi desfăşoară activitatea”. Evident, în afara celor opt ore de muncă, activitatea rămâne înfăşurată. Sul.

Fiindcă, dacă mergem la DEX, aflăm că „a desfăşura” înseamnă „a face un obiect să nu mai fie înfăşurat sau ghemuit, a întinde pe toată lungimea sau suprafaţa.” Ăsta fiind sensul principal. Mai poate semnifica şi „efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestaţie” –  de aici trăgându-se „desfăşurarea activităţii”. Adicătelea, la terminarea programului, activitatea se înfășoară la loc, precum nailonul undiței pe mulinetă!

Ciudățenia lingvistică aparţine cumva limbii de lemn; am moștenit-o din franceză – dérouler son activité (funcționează și-n engleză, numai că în amândouă limbile n-a deraiat până într-atât de la sensul inițial); la noi, a făcut carieră începând de prin 1970. Parcă-i aud pe vorbitorii de la conferinţele şi congresele de partid care, după obligatoria referire la „eroul între eroi”, treceau la punctul doi: „Filatura la care îmi desfăşor activitatea a depăşit planul cu 1,2%” ori „SMT-ul la care îmi desfăşor activitatea a arat 14,6 de hectare peste plan”. Probabil se sugera astfel o mai mare implicare a subiectului vorbitor în destinele colectivităţii. Una-i să dai cu ciocanul, alta-i să-ţi desfăşori activitatea: noi nu numai că lucrăm, ci şi activăm! Ba chiar desfăşurat! Cum de a rămas neclintit acest dinozaur lingvistic în subconştientul românilor, greu de înţeles. Nimeni nu-i mai sesizează ridicolul şi-i cu zel folosit în actele oficiale, în emisiunile radio şi tv, în comunicarea cotidiană. Şi, la urma urmei, nu-i chiar de mirare: incultura (fiindcă astfel de exprimări tiribombistice nu-s decât rodul tentativei incultului de a-şi ascunde, plusând la cacealma, precaritatea cunoştinţelor în materie de limbă română) face bună casă cu alte tâmpenii de care mă tem că n-o să scăpăm în veci. Le inventariază cineva pe internet, păcat că nu şi semnează.

Iată alte prostioare cu pretenţii: noi nu mai avem prilejuri, ci oportunităţi, nu mai introducem, ci implementăm, nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie (vezi mutarea Protopopiatului...), nu mai luăm în considerare, ci anvizajăm, nu mai consimţim, ci achiesăm, nu mai avem speranţe, ci expectaţiuni, nu ne mai concentrăm, fiindcă ne focusăm, nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed-back, nu mai avem frizeri şi croitorese, ci hair-stilişti şi fashion-designeri. Încheierea e apoteotică: „Cu alte cuvinte, obţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o achiesând la o mentenanţă asupra căreia e must să ne focusăm în expectaţiunea unui feed-back pozitiv.” Râd şi curcile! Avem sumedenie de lingviști care-și „desfășoară activitatea” (păi, nu?) în institute academice și-n învățământul filologic; n-am auzit nici unul până acum să semnaleze încuibarea „desfășurării” – e de mirare cum se rabdă astfel de caraghiozlâcuri! Oare de ce și-or fi menținând funcția de străjeri ai sănătății limbii române atât de timid… înfășurată?