Mircea Radu IACOBAN

Extrem de emoționante funeraliile lui Colin Powell la Catedrala națională din Washington, unde, sub măștile anti-Covid, izbutești să recunoști chipurile președinților Biden, Bush, Obama… Perfecțiunea organizării milităroase a ceremoniei ține-n frâu lacrimile, îngăduind și o adiere de uscăciune a sentimentului – până-n tristul și impresionantul episod final în care sicriul purtat pe lungul drum către ieșirea din catedrală este urmat de căruciorul invalidei Alma Powell, împins de ofițeri în ținută de gală. Sic tranzit!

Român fiind și văzând scena, nu poți să nu te întrebi cum o fi reacționat doamna Alma când a citit în gazete despre posibila idilă dintre soțul ei și compatrioata noastră Corina Crețu. Cum ne amintim, la noi știrea a fost tratată cât se poate de… românește, adică la nivelul de bârfă a țaței care arată împungând cu degetul: „i-auzi, i-o-tă-te la ea, nu-și vede lungul nasului!” Mă-ntreb cum ar fi reacționat pudicii noștri condeieri în cazul în care Corina Crețu ar fi avut o relație, fie și platonică, nu cu generalul, ci cu șoferul lui Powell. Mamă, ce de reacții ofuscate, câte voci scandalizate n-ar fi sancționat „relația nepotrivită” dintre un europarlamentar și un biet amploaiat oarecare!

Tot „nepotrivită” este categorisită și aventura (consumată, pare-se, doar epistolar-electronic și revelată de un hacker spărgător de coduri) cu secretarul de stat al SUA. De ce nu s-ar cuveni? N-are dreptul o femeie necăsătorită să viseze generali pe pereți și să se îndrăgostească de cine poftește? Corina, noua „Mata Hari” descoperită de senilul Pacepa, nu-i deloc irezistibila vampă sex-simbol, are o înfățișare onorabilă și-atât, fără a țâșni numaidecât în relief și a magnetiza dramatic privirile asistenței. Dacă e s-o spunem până la capăt, atunci, poftim: are, biata, un ochi de sticlă și oasele hrentuite după un cumplit accident de mașină. Așa că, probabil, nu atracția fizică va fi fost numaidecât hotărâtoare în înfiriparea relației transoceanice, ci o anume compatibilitate sufletească și intelectuală, repere care, de regulă, într-o astfel de intimă ecuație rămân cu statutul necunoscutei X.

În jurul lui Clinton roiau zeci de gazetărițe mai piciorongate și mai fosforescente; totuși, președintele SUA, și atunci cel mai puternic om din lume, i-a acordat interviul Corinei. A rămas, până acum, singurul gazetar român care a intervievat un președinte american! Va fi având fata asta ceva și în afara pletelor blonde, că nu-i de colo să te remarce prezidentul Americii și să schimbi mesaje amoroase cu secretarul de stat! A o trata, cum scria un oarecare Mihăescu, drept „curtezană versată” care și-a construit cariera „cocoțându-se pe umerii bărbaților” (arătați-mi-o pe aceea care a făcut carieră „cocoțându-se” pe umerii femeilor!) e-o prostie indecentă și o măgărie de neiertat. Nu-s avocatul Corinei Crețu, n-am cunoscut-o decât fugitiv, într-o călătorie la Chișinău, dar, oricum, nu-i de crezut că astfel de tratament (Roncea: „Corina Crețu devine pe zi ce trece un simbol fanion al femeii de moravuri ușoare în politică”) se cuvine aplicat unei persoane ce provine dintr-o familie de profesori universitari, a absolvit o Facultate de Cibernetică Economică, vorbește engleza, franceza, rusa, germana și italiana, a absolvit College of Security and International Studies în Germania, este autoarea cărții „România europeană” (2009), a fost de patru ori Raportor în Parlamentul European etc., etc.

De ce „femeie de moravuri ușoare”, fiindcă s-o fi îndrăgostit de Powell? Este (adică, atunci, era) femeie singură, n-avea nevoie să-i ceară lui Roncea & comp. să-i scrie lui Powell! Culmea culmilor este intervenția lui Pacepa, care, la 85 de ani, dădea semne de gravă senilizare afirmând că „există informații” potrivit cărora Powell a fost „ținta unei capcane întinse de serviciile secrete”, Corina fiind „turnată în matrița KGB”. Singura „informație-probă”: tatăl ei, matematician, a studiat cândva și la Moscova. Doar pe vremea lui Gheorghiu-Dej mai funcționa autoritar „proba” rezumată în sintagma „nu întâmplător”: primeai o scrisoare din străinătate, erai de bună seamă spion englez.

Unul dintre cele 13 precepte ale secretarului de stat american Powell (publicat de revista „Parade” în 1988) sună astfel: „Nu poți face alegerea altcuiva”. În dragoste, rămâne lege! Și bătrâiorul Colin, și matura Corina au avut dreptul la proprie opțiune. Fiecare dintre noi îl are. Oricum, dacă încap ceva reproșuri din perspectiva moralei, ele s-ar putea îndrepta cu mai degrabă către fostul secretar de stat. Nimeni nu știe care era realitatea căsniciei sale în acel moment și care-s temeiurile întemeierii unei prezumtive relații consumate (se pare) doar în e-mailuri de liceeni amorezați. Când avea 14 ani, eleva Corina Crețu s-a ales cu un ac în ochi, slobozit glumeț din praștia unui coleg. A rămas cu un singur ochi. Și pe ăsta i-l scoteau atunci puritanii și posedații de scenarită care descoperă spioni și când deschid frigiderul! Se uită că, în lumea libertății totale, de fapt doar atât ne-a rămas: dreptul la dragoste. Necenzurată.

Și acum Corina este foarte activă în Parlamentul European, mult interesată de crizele actuale ce răvășesc România. I-am citit tulburătorul interviu acordat lui Claudiu Zamfir (HotNews.ro): avertizările ei privind fondurile europene se cuvin imediat luate în seamă, și așa e foarte târziu, România pierde câte 20 de milioane de euro pe zi! Dar mă tem că politicienii noștri n-au vreme pentru astfel de lecturi taman acum, când se împart ministerele…