Mircea Radu IACOBAN

265.000 de participanți la cea de a șasea ediție a Festivalului „Untold”, cu fericiți spectatori veniți la Cluj-Napoca din peste 100 de țări. Greu de aflat un succes mai răsunător (la noi, depășit tot de „Untold” ediția a III-a, cu o asistență în transă cifrată la 330.000). De altfel, „Untold” a și primit onoranta distincție de „Best Major European Festival”. Cum se explică atât de numerosul public adunat de pe toate meridianele? Foarte simplu: nicăieri în lume nu-s îngăduite astfel de paranghelii la ceas de pandemie, România fiind țara în care se poate tot ceea ce pretutindeni nu se poate!... Un abonament la ediția din acest an a costat peste 8 milioane de lei vechi (în 2015, cei fără dare de mână au recurs la soluția donării de sânge pentru a intra în posesia râvnitului bilet!). În 2020, „Untold” n-a mai avut loc din pricina Pandemiei. Care Pandemie se arată în toi și-n 2021, dar, de astă dată, s-a putut! Situație pe undeva comparabilă cu aceea în care un Congres al opoziției n-a fost aprobat din „rațiuni Covid” într-un an în care virusul încă nu făcea cumplite ravagii, dar Congresul PNL din 2021, cu mai multe mii de participanți și în victorioasă avansare a valului IV pandemic, a fost îngăduit. Și la „Untold”, și la Congresul PNL, a fost obligatorie prezentarea certificatelor de vaccinare. Autenticitatea cărora este dificil de verificat la intrare, fiindcă nu există suficientă aparatură care să descarce aplicația STS și citirea codului QR . Nici Poliția n-are decât circa 3000 astfel de aparate dintr-un necesar de 8000, darămite străjerii de la porțile unui stadion cu zeci de mii de locuri! Orice posesor de computer și imprimantă poate falsifica în nici zece minute un astfel de document rămas irelevant fără posibilitatea confruntării reale cu informația-bază stocată electronic. De altfel, la Cluj s-a vorbit și despre o înfloritoare piață neagră a certificatelor contrafăcute. Secvențele televizate arată, mai ales în orele târzii ale concertelor întinse până către dimineață, că masca de protecție a devenit amintire, fiind arborată de cel mult unu din zece participanți. Cât despre așa-numita „distanțare socială”, mai va: exprimarea entuziasmului fanilor presupune gestică amplă, afișare liberă și descătușată, suflet lângă suflet, sudoare peste sudoare, îmbrățișări confraterne în transă, bere peste bere și reguli de protecție suveran încălcate. A triumfat românescul „merge și-așa!”, care, însă, nu-i aplicabil (de ce?) la sărbătorile de familie, ori la activitățile culturale cu număr de participanți strict restrâns sub amenințarea sancțiunilor de toate felurile. Nu știu cât din cuantumul total al încasărilor rămâne în țară – probabil impozitele, ori nici atât. Pagubele majore, însă, rămân neîndoielnic „acasă”: gazonul stadionului se cuvine total înlocuit, pista de atletism, grav avariată, a devenit impracticabilă, scaune rupte în tribune, instalații electrice și sanitare distruse. Costisitoarele înlocuiri și remedieri se plătesc de la alt capitol și nu figurează în bilanțul contabil al Festivalului – le suportă Primăria. Poate că, în calculele politice (doar nu credeți că politica nu și-a băgat și aici coada!) se mizează pe un spor de capital electoral în contul lui Boc, datorat în special tinerimii recunoscătoare. Și, de ce nu, pe încă o promovare a Clujului, unde primarul, toboșar al vremurilor noi, consistent susținut de co-militonii săi din Capitală, bate cu ingenuitate mimată toba sub Feleac promițând metrou și arteziene cu frișcă în piața Avram Iancu – taman când românul de rând deșurubează becurile de pe hol cu nădejdea ogoirii facturilor! Ar mai trebui, probabil, luat în calcul (doar banii rămân la Cluj!) și profitul post-Untold rezultat din închirierile către oaspeți a locuințelor particularilor la preț de Hilton – la fel de neimpozitat precum a fost cel de pe urma meditațiilor născătoare de ciopor de case. Câștigul cultural este neglijabil: educarea României nu se face cu hituri, oricât de vibrant și de entuziast ovaționate: cu cele 8 milioane vechi cât a costat abonamentul la Untold se poate cumpăra un braț de cărți esențiale; sigur, în astfel de termeni, ecuația mustrătoare pare forțată și nedemocratică, venită din partea unor bunici „defazați” ce mai cred în carte și-n temeiurile esențiale ale propășirii neamului. Dar, dincolo de cele de mai sus, găzduirea Festivalului „Untold”, ca și Congresul cu mii de participanți organizat în plină pandemie, au demonstrat încă odată că aplicarea profund imorală a dublului standard, prim semn al alterării democrației, nu poate conduce decât la o regretabilă năzuință către dictatură. Cineva, pornind de la Platon (că nimic nu-i nou sub soare!) concluziona: „Oamenii vor cere lege și ordine. Ei se vor strînge în jurul oricărui personaj suficient de puternic pentru a pune capăt anarhiei. Dar o astfel de persoană va fi întotdeauna un despot, un tiran, căruia nu-i pasă de polis sau de popor (n.m.: vezi cazurile Putin, Erdogan ș.a.), ci numai de putere. Astfel, democrația nu este altceva decât o serie de pași mărunți spre despotism.” Ca să nu ajungem acolo, este obligatoriu ca legea să acționeze onest, unitar și, cum spunea Schiller (în „Mireasa din Messina”) „să fie prietenul celui slab”. Nu prea văd semne la noi!