Mircea Radu IACOBAN

Vreau să cred că justiția noastră nu se va compromite rușinos, definitiv și iremediabil în ochii românilor și-n văzul întregii lumi tratând în continuare un caz de hoție la drumul mare cum nicăieri nu s-a mai văzut, nu cu îngăduință, ci cu vădită intenție de a-l îngropa definitiv într-un labirint nesfârșit de proceduri, eschive, amânări și justificări neroade! Pretutindeni pe mapamond, din America până-n Australia și din Tanganica pânâ-n Mongolia, o astfel de „speță” de foarte grav delict, și penal și, mai ales, politic, ilustrat cu dovezi video incontestabile, s-ar lăsa cu arestări imediate și condamnări pe măsură. În momentul de față, actuala putere pestriță nu mai este îndreptățită să scoată un cuvințel despre justiție în România, darămite s-o remodeleze și „reformeze”, câtă vreme se străduiește cu deplină evidență să pună nu batista, ci ditamai pătura pe țambal pe unul din cele mai grave furturi din istoria firavei democrații române! După un an de zile, indivizii filmați în interiorul Biroului Electoral răscolind sacii de voturi nu numai că nu-s acolo unde le-ar fi locul, adică după gratii, ci nici măcar n-au fost audiați! Madam Clotilde, bine mersi pe scaunul de primar obținut prin fraudă vizibilă și de la Polul Sud, este ocrotită de orice întrebare care s-o pună în dificultate, nu știm cine-s jandarmii care au ocrotit hoția (nu se cuveneau luați la întrebări de Procuratura militară, care-i, aici, competența SIJ?), restul celor 22 de infractori își văd de-ale lor ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! Absolut incredibil! Un suspect procuror de caz, confuz, îngălat, încolțit și evident timorat, mai cere o amânare – să se numere voturile. Care-i rațiunea? Pentru ce? Nu numai că le-a răs-numărat Poliția, dar cifra rezultată ce va putea spune, câtă vreme realitatea arată că, post-festum, au fost violați și răscoliți sacii cu documente electorale? Să zicem că noua numărătoare o dă învingătoare pe Clotilde. Ar avea vreo relevanță? Nicidecum. De-l va favoriza pe contra-candidat, va fi suficient pentru reluarea alegerilor? Dificil, legislația este încâlcită. Dar, la urma urmei, nu de victoria unuia sau ceiluilalt este vorba, chiar n-ar interesa în sine, ci de fraudarea brutală și nerușinată a unui proces electoral. Indiferent ce și cum, oricât s-ar re-număra buletinele de vot și oricare ar fi rezultatul, infracțiunea strigătoare la cer rămâne aceeași și se cere sancționată. Renumărarea e-o poveste de adormit Mitzura – pur și simplu nevolnică tragere de timp! Dar apar și alte mari semne de întrebare: de ce să credem că cele întâmplate la Sectorul 1 (treceau neobservate de nu s-ar fi aflat în funcțiune o uitată cameră de luat vederi!) nu s-au petrecut și la alte sectoare? Ori la Primăria Capitalei? Cât despre „victoriile” lui Băsescu... Mă tem că trebuie să-i dăm târzie crezare lui Stalin: „Nu contează cine votează, contează cei care numără voturile”!                                               

                                                             *

De Sfânta Maria, m-am dus la Mănăstirea Dobrovăț. Bănuiam că va fi potop de credincioși, și chiar așa părea a adeveri, din depărtare, șiragul de mașini profilat pe imaginea majestuoasă a penultimei ctitoriri a marelui Ștefan (ultima fiind biserica suceveană Reuseni), numai că, până la urmă, s-a dovedit a fi vorba despre... un meci de fotbal din campionatul județean găzduit de terenul din preajma sfântului lăcaș. Prea puțin vizitată această frumoasă și străveche mănăstire, nu știu de ce, drumul asfaltat te aduce până-n poartă și traversează spectaculos codrii seculari ai Dobrovățului, iar vechea istorie a românilor parcă o simți fizic copleșindu-te după ce treci bolta turnului clopotniței. Va fi contând, poate, ciudatul destin al lăcașului, tot desființat și reînființat, jefuit (inclusiv mormintele din biserica-necropolă) și de tătari, și de ruși; închis în 1863, a devenit ba pușcărie, ba orfelinat de fete, ba școală de agricultură, ba atelier de confecționat coșuri de răchită... Abia în 1990 a redevenit așezământ monahal, așa că n-a figurat printre destinațiile turistice tradiționale. Merită cu prisosință să-l redescopere călătorul interesat de istoria neamului... Și o ciudățenie: lanul de floarea soarelui din preajmă este în întregime orientat... cu spatele către soarele fierbinte de august! Ce-o mai fi și asta? Poate o răzmieriță vegetală, vreun grup rezistent care desfide vechile rânduieli ale câmpului și, în numele progresului, cere „schimbare”, dictând lanului să-ntoarcă spatele soarelui. Cam cum fac adepții Intifadei contestând taman luminile culturii.