Mircea Radu IACOBAN

Suntem literalmente avizi să le știm pe toate! Curg torente de informații în albia primitoare și suferitoare a internetului, dar rămân sumedenie de știri extrem de importante pentru nație fie ignorate, fie găzduite de site-uri fără mare trecere la publicul larg – care surse fac pestilențiale eforturi pentru a-și adăuga încă un clic contabilizabil în statisticile audienței. Neîndoielnic, consumatorii de tele-bârfă sunt profund interesați să afle vești despre autorul fecundării și stadiul gestației în cazul sarcinii Irinei Tănase, amica lui Dragnea. Drept pentru care „Societatea”, prezentă pe fază, postează în chenar vestea intitulată „Bomba bombelor: cu cine este însărcinată Irina Tănase, iubita lui Dragnea?” Din corpul știrii aflăm mult așteptata „bombă”: Irina...nu-i însărcinată cu nimeni!! Iac-așa! Fraierule, ai dat clic, te-am păcălit! Culmea-i că este indolent tolerat acest gen de jegoasă înșelăciune prin titluri mincinoase, devenit râia net-ului! Oare CNA n-ar trebui să se sesizeze din oficiu și să sancționeze drastic asemenea manipulări la limita penalului, închizând prăvăliile de dezinformare patentată? Doar înșelăciunea, ca și tentativa, sunt din moși strămoși delicte înscrise, cu pedeapsa aferentă, în coduri și-n jurisprudențe! Am mai scris în această rubrică și despre titlul parșiv „Ce le făcea Iohannis elevelor?” (din știrea cu pricina aflai că nu le făcea... nimic!). Scârboase porcării de presă astfel de „bombe” care practică în văzul lumii minciuna aluzivă prin titlu derutant, cu subînțelesuri dubioase!

                                                           *

Timp în care triste informații realmente de interes național rămân cronic ignorate. Am fost pur și simplu năpădiți de emisiuni în direct de la spitalul „Foișor”, unde erau incredibil dați afară toți pacienții în ceas de noapte. Se știe că astfel de evacuări sinistre s-au petrecut și în alte cazuri, unele frizând iraționalul pur? Din dispoziția Ministerului Sănătății, Spitalul de Recuperare din Iași, cel mai mare din această parte de țară, a avut parte nu de una, ci de două astfel de intempestive evacuări totale, culmea, contramandate a doua zi! O pacientă din Botoșani cu fractură deschisă a fost scoasă din antecamera sălii de operații și trimisă acasă cu minime îngrijri provizorii. Suferinzii veniți din toată Moldova au fost... rechemați după aceea! Autoritarism tâmp și irațional marca Arafat-Voiculescu. Chiar să vezi și să nu crezi!

                                                          *

Scenă îndelungă, în fapt de seară, văzută de mine într-un parc ieșean: refugiați pe o bancă dintr-un cotlon umbrit, doi îndrăgostiți, în loc să se pupe tinerește, se... zgâiau fiecare la ecranul telefonului mobil...

                                                         *

Noile ritmuri ale veacului ne copleșesc! Am scris, de la Iași, despre o culegere de versuri ale unui autor din Ialomița (citite pe net). Cronica scrisă marți a apărut miercuri în „Monitorul” sucevean. Joi, deci, a doua zi, am primit, de la Slobozia, prin Fan curier, cartea cu autograf trimisă de autor. Îmi închipui o situație similară acum două-trei decenii: trei zile cu poșta pentru a ajunge articolul la gazetă, alte trei drumul recenziei de la Suceava la Slobozia, încă trei călătoria cărții până la Iași. Total, nouă zile (în cazul fericit în care trimiterile poștale nu se poticneau pe nicăieri). Întrebarea este dacă știm să prețuim generosul bonus de timp ce ni-l oferă cadou în toate cele veacul: nu cumva nu-l luăm în seamă și-l irosim în van?

                                                        *

Despre fotbal, nu mai scriu. N-are nici un rost. Suntem jalnici, am ajuns ciuca bătăilor. Ciudate, revoltător de ciudate, îmi par reacțiile celor direct implicați în fenomen. Continuăm să fim acceptabili în amicale (când adversarii joacă mai mult cu rezervele) și penibili în competițiile oficiale. Iar lumea fotbalului românesc este străbătută de un bizar și chiar nerușinat tzunami al auto-mulțumirii: „nu-i rău, băieții au jucat bine, putea fi și mai rău, mai mult n-avem cum și de unde”. Logic, ar urma consecutiva: nici Federația, nici federalii, nu pot mai mult. Atunci: lefurile lor astronomice nu-s nicidecum legate de performanță? Iar performanța n-o exprimă și validează rezultatele din teren? Doar câte auto-premieri a semnat Burleanu & comp. ar putea întreține un centru de juniori! Cu cât cânt, atâta sunt, dacă nu-s capabil de excelență vocală, trec în cor, nu mi se păstrează pe viață rangul și leafa de solist. Exact performanța, de care se face acum atâta caz în toate domeniile, și se cere atât ministrului, cât și măturătorului de stradă, în sistemul bolnav al fotbalului românesc văd că nu înseamnă mai nimic. O să-l schimbăm la infinit pe Dică cu Trică și tot degeaba, Federația se cuvine grabnic înlocuită cu slujbași capabili de mult invocata și jinduita performanță. Avem un plan de reziliență în fotbal? Care-i, concret, cu termene și obiective?