Mircea Radu IACOBAN

În curs de evidentă și regretabilă prozaizare, poezia îmi oferă tot mai rar revelația versului care să surprindă spectaculos prin deschiderea cu har a cine știe căror tainice uși ferecate ale sufletului. Înlăturarea cărora izbutindu-se nu cu meșteșugul, până la urmă relativ lesne de însușit, ci în primul rând prin sinceritate, deplină emoție netrucată, acces legitim și creativ la metaforă și la jocul învălmășit al ideilor. În era pragmatică a digitalizării, îmi îngădui să pretind poeziei să aibă și un anume fior. Nu-i pot da o definiție fiindcă nu izbutesc s-o aflu, tot așa precum luminatul Augustin nu putea răspunde la întrebarea ce este timpul („dacă nimeni nu mă întreabă, o știu, dar de îndată ce-s întrebat nu pot răspunde”). În clipa în care apare sunetul calp al cuvântului pus pentru obligativitatea rimei, ori doar pentru simplă epatare mimând profunzime și râvnită modernitate, acest inefabil fior se mistuie în neant. M-au bucurat semnele de poezie autentică descoperite în strofele unui tânăr pe care nu-l știu, Codrin Sezciuc. Câtă vreme cartea i-a prefațat-o Cezar Straton, bănuiesc că-i vorba despre unul dintre „pădurarii” lui (nu degeaba îl cheamă Codrin!) pe care se străduiește să-i susțină în clipa debutului poeticesc. Merită. Nu-i chiar marea revelație, dar, cum spuneam, arată semne îmbucurătoare ale versului născut iar nu făcut. Și nu-i deloc puțin! Din prefață aflu amănuntul („a crescut în bibliotecă” – de unde și frecventele referiri livrești) că-i fiul unor filologi dorneni școliți la Iași – probabil, dacă nu chiar colegi de-ai mei de studenție, oricum, pe-acolo. Drept pentru care îl citesc altfel, căutând trăiri mai apropiate decât de obicei, întrucât apare și racordul cu experiențele prozaice ale vremurilor pandemiei: „Opriți zidiri de garduri și morminte / Și dacă vreți să ne venim în fire / Dați liber la amor prin necuvinte / Emiteți ordonanță de iubire!” (Păunescu era mai tranșant-exclamativ: „Iubiți-vă pe tunuri!”) Dar nu în vocative și acute stihuiește de regulă Codrin, ci preferă să navigheze durut în zona mai calmă, deși intens circulată, a meditației pe tema condiției umane. Dragostea păstrându-și locul între principalele temeiuri existențiale, de unde și întrebarea: de dragoste să fie vorba, sau de iubire într-un sens mai larg și necuprins? Autorul citează din Tagore, fiu al unui reformator religios: „iubirea este adevărul suprem ce se află în inima creației” și (adaug eu) „numai în lumina iubirii toate limitele sunt îmbinate în nelimitat”. În India hinduismului, creștinismul a apărut acum 2000 de ani, și mai toate religiile din continentul asiatic rezonează pe undeva, barem în litera cărților sfinte, nu și în realitatea aberațiilor urii, cu îndemnul Apostolului Pavel: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” Ar fi acel fir roșu ce leagă și luminează versurile debutantului care, dezamăgit, la un moment dat declară că azi „nimeni nu mai crede în povești de iubire” precum în „basmele cu vrăjitoare”, spre a reveni optimist: „Ca floarea-soarelui în fiecare vară / Iubirea peste vreme tot învie”. O vede ca un catalizator stimulator și lecuitor: „Tu ești rana, tu ești leacul / Vii pe râul unui soare / Doar ca să ne facem veacul / Când de miere, când de sare. / Ca la pomul lăudat / Încercăm să umplem sacul / Cu iubiri și gând curat / Tu eși rana, eu sunt leacul. / Cu privirea luminoasă / În grâu mă aprind ca macul - / Ce păcat că-i timp de coasă! / Eu sunt rana, tu ești leacul.” – o mică bijuterie atestând reală înzestrare poeticească. Și o posibilă concluzie pe tema iubire-izbăvire: „Oricum în inimă avem ninsori târzii / Bieți vânzători de iluzii și lacrimi / Dar tot îți voi rupe cămașa de noapte fâșii / Să-mi fac pansament steril pentru patimi.” Poate fi detectat acel autentic fior poeticesc, pe cât de vag și de indefinibil, pe atât de prezent în versurile unui debutant ce promite și, cu siguranță, nu va dezamăgi. Cartea am primit-o pe net. Nu poartă însemnele vreunei edituri, ceea ce înseamnă că încă-și caută locul și norocul tiparului. Aștept cu încredere s-o rânduiesc în bibliotecă.