Mircea Radu IACOBAN

Din când în când, n-ar strica să încercăm un audit cetățenesc, adică o luare la bani mărunți (cum ar veni, tot un exercițiu... financiar) menită să verifice rodul real al prezicerilor cu care ne-au băgat în boale cei mai vestiți clarvăzători din lumea largă. Nu de alta, dar destule-s spaimele noastre existențiale, sporite de nesiguranța cronică a cotidianului, ca să le mai adăugăm și primejdiile închipuite de imaginația fecund-prăpăstioasă a așa-zișilor profesioniști întru scrutarea viitorului. Numai că ei își văd netulburați de treabă, anii trec, spaimele rămân și mai nimeni nu catadixește să tragă linia spre a vedea dacă s-or fi adeverit vreodată. Mecanismul emiterii predicției e simplu: de regulă, se ia ceva ce funcționează onorabil și pare de nezdruncinat, apoi, conform cutumei preluate din presă („știrea bună nu e știre”) urmează „bomba” catastrofică. Rar de tot „viziuni” să le zic „pozitive”, lumea fiind infinit mai interesată de răul ce pândește după colț decât de cine știe ce viitoare împlinire fastă. Dacă am scris cu ceva respect, chiar în această rubrică, despre predicțiile răposatei Vanga (am cunoscut-o prin anii ’60 la Congresul FIJET de la Varna), merită cercetate și tezele concurenței – clarvăzătorii de peste ocean, unde funcționează o adevărată industrie a prevederii viitorului, cu vârf de activitate la sorocul schimbării anilor – cum a fost, de pildă, trecerea de la 2013 la 2014, comentată la vremea ei în acest colț de pagină. Lumea îi acordă atenție, probabil, mai întâi din simplă curiozitate, dar nu-i de neglijat nici influența unui dubitativ „și dacă, totuși?” Asta și datorită faptului că pe fiecare clarvăzător la modă îl recomandă o listă de preziceri mai mult sau mai puțin confirmate. Unele, adevărat, la mintea… cocoșului, fiindcă nu-ți trebuie inspirație divină să prevezi decesul lui Chavez, când toată lumea știa că suferă de un cancer intratabil. Altele însă, chiar pot da de gândit! Nike din Toronto, de pildă, care a deținut ani în șir o rubrică la „The Sun”, ar fi anunțat cu un an înainte atacul terorist de la 11 septembrie, ca și prăbușirea avionului de pasageri în râul Hudson, ori moartea lui Benazir Butho. Dacă-i așa, atunci pare a se justifica investirea unui anume strop de credibilitate în producția industriei prezicerilor, chiar dac-ar fi evident împotriva propriilor noastre convingeri. Pentru 2014, Nike anunța, brrr, un atac terorist împotriva Empire State Building. Asta i-ar mai fi trebuit Americii – prezicătoarea dă sugestii! Cică, tot în 2014, urma să înceapă scufundarea piramidelor din Egipt, Beirutul va fi din nou în flăcări (o mare explozie va fi fost, dar în 2020 și deloc din cauze... politice), o teribilă răscoală va izbucni în Turcia și un război civil în SUA (care acum nu-i chiar foarte departe, însă nicidecum în urmă cu șapte ani). Prăpăstioasa Nike mai întrezărea un atac asupra Papei și Vaticanului, precum și invadarea Coreei de Sud de către Coreea de Nord. Să mai adăugăm anunțarea prăbușirii iminente a unui mare meteorit care va lovi, desigur, SUA, apoi a unui devastator cutremur ce va zgudui regiunea Caraibelor. Nici vorbă! La Denver funcționează și acum „grupul de dezvoltare extrasenzorială”, din prezicerile căruia spicuim: în 2014, regina Elisabeta va părăsi tronul, mari tornade vor lovi zone nordice (nu s-au înregistrat niciodată), un cutremur va schimba cursul râului Mississippi, Papa va avea parte de un „pericol psihic” (?), va fi evacuată de urgență Stația spațială, rachete din Coreea de Nord vor lovi Japonia (se pare că mai avem ceva de așteptat), Opera din Sidney va suferi mari avarii (unde-s?), se prevăd masive dezastre naturale și decimarea populației în Haiti… ș.a.m.d. Nimeni nu prevestește nașterea unui mare cântăreț de operă, a unui geniu al scrisului, eradicarea cancerului, adevărata explozie a roboticii – doar nenorociri și dezastre. Lui Sidney Friedman, cu un portofoliu de preziceri mai neutru, de genul China și SUA vor proceda la o „fuziune a resurselor”, ori „șomajul în America urmează să deseneze o curbă descendentă” (s-a întâmplat taman pe dos!), când îi sună urechea stângă întrevede ditamai catastrofe și le anunță cu oarecare jenă: am speranța sinceră că nu se vor produce, dar simt iminența a două dezastre naturale izbitoare, aproape simultane, în SUA”. Altele urmau să se întâmple, și deloc din pricini... naturale! La rându-i, Judy Hevenly, persoană cu statut intelectual respectat, credea (și ea) că 2014 va fi ultimul an de domnie al reginei Elisabeta, iar Papa va fi spitalizat din pricina unei grave infecții pulmonare. Nimeni n-a prezis vreodată pandemia de Covid, nici pe cea de neo-marxism de peste ocean, evenimentele din Israel, „țarificarea” lui Putin, ofilirea puterii Angelei Merkel, întâlnirea Trump-Kim Jong un, revenirea brutală a lui Erdogan ș.a.m.d.

  De unde se vede că nu-i deloc bine să crezi... tot ceea ce auzi!