Mircea Radu IACOBAN

„Vrem o țară / ca afară!” era unul dintre sloganurile cele mai apăsat scandate la acțiunile revendicative de acum doi-trei ani. De ce, dintr-odată, strada l-a uitat? Din moși-strămoși, România a privit cu ochi respectuos-pofticioși la „Evropa”, dispusă să preia imediat, subaltern, modelele de „afară”, conduita caselor mai mari devenind reper-model și imbatabil argument în disputele politice: „alții așa fac.” „Vrem o țară ca afară!” a început să-și șubrezească elocvența după acel disputat 10  august, când televiziunile au arătat că „gazarea” și riposta în forță a organelor de ordine (supliment: tunurile cu apă) funcționează aidoma și la Paris.

Se pare că  sloganul a devenit și mai incomod acum, când cele ce se întâmplă „afară” contrazic flagrant repertoriul protestatar anti-covid românesc. În Franța este carantină națională până la 3 mai, circulația e interzisă după ora 19, de la ora 6 deplasările sunt limitate pe o rază de 10 km în jurul reședinței, au rămas deschise doar magazinele esențiale, iar „soluția Macron”, deloc originală („Ieșirea din pandemie se va face cu ajutorul vaccinurilor”) contrazice net opinia anti-vacciniștilor noștri.

În Belgia a fost lockdown total până la 18 martie, probabil (nu știu exact) s-a prelungit. Aceeași situație în Danemarca, unde nu s-a putut ieși din case în lunile ianuarie și februarie. În Olanda, lockdown-ul s-a întins pe o durată record, 15 decembrie 2020 – aprilie 2021! În exterior s-a interzis constituirea grupurilor mai mari de două persoane, iar amenda pentru nepurtarea măștii este de 95 euro. Marea Britanie este în lockdown până în 21 iunie. În Finlanda, unde lockdown-ul a durat două luni, urmau să aibă loc alegeri locale luna asta – firește („afară”, nu ca la noi) scrutinul a fost mutat (deocamdată) în iunie. Germania a fost în lockdown până la 28 martie, urmează prelungirea sau alte decizii. Abia pe 8 aprilie se vor redeschide… frizeriile!

În Cehia este interzisă părăsirea districtului de domiciliu, măștile sunt obligatorii, școlile și magazinele neesențiale închise. În Spania, nepurtarea măștii, dacă-i sfidătoare, poate fi amendată cu până la 30.000 de euro!! Portugalia este în stare de urgență până la 15 aprilie. Masca este obligatorie, ca și „retragerea la domiciliu”, nu-i permisă circulația pe drumurile publice, cu excepția deplasărilor autorizate, nici circulația între municipalități. În Italia, mai multe regiuni au intrat în lockdown din 15 martie. De Paștele catolic, toată Italia se va afla în zona roșie, cu restricțiile aferente…

Cam ăsta-i tabloul pretutindeni: așa-i „afară”. Mai vreți „ca afară”? Se pare că nu, fiindcă-i mult mai strict decât la noi. Atunci, care-s revendicările? Ceață! Mai fiecare are oful lui: unul că vrea „libertate” (nu poți avea libertatea ta dacă prin asta dăunezi altora!), altul că nu-i mai merg afacerile, unii nu vor mască, alții înjură medicii, mulți nu vor nimic altceva decât puțină distracție, socializare de turmă și prilej de a da cu pietre-n polițiști – un haloimis de primăvară consistent instigat politic și foarte zemos pentru televiziunile ahtiate de rating. Pe cât de bălțată-i tabla revendicărilor, pe atât și componența coloanelor de demonstranți. Predomină cei tineri și foarte tineri, care nu prea cred să fi muncit vreodată și nici să aibă vârsta legiuită pentru participarea la manifestații fără a fi însoțiți de părinți. Ce-i mână pe ei în luptă? Convocarea nominală pe net: primind-o, dintr-o dată fiecare se simte important, luat în seamă și util undeva. Stadioanele sunt închise, în cartiere dospește violența latentă ce se vrea descătușată, debușeul tribunelor nu mai există, hai în stradă, să ne apărăm „drepturile” cu bolovanii!

Cine-s organizatorii aflați în frunte? Un caraghios bătrân ce acuză Guvernul că nu a adoptat modelul anti-Covid suedez (Lena Hellgren, ministra sănătății de la Stokholm: „A fost un eșec pentru întreaga noastră societate”), un dezechilibrat ridicol la Constanța hohotind de plâns în direct la tv și chemându-și mămica plecată la băi la Covasna să-l salveze, omniprezenta Șoșoacă, informată din sursele ei năstrușnice că polițiștii au fost dotați cu gloanțe de război. Și toate astea în vreme ce se moare pe capete, ATI-urile sunt pline, virusul ucide. Între tragic și  ridicol adică. Dacă nu pune cineva decis piciorul în prag… dar cine s-o facă?