Mircea Radu IACOBAN

Foarte curând, miniștrii noștri vor ajunge să se-nchidă în toaletă de frica Șoșoacei! S-a ars un tub de neon la Spitalul Sf. Pantelimon (eveniment banal, ce se petrece de câteva ori pe an și-n casele noastre), a ieșit o pală de fum din eșapamentul unui generator la Spitalul Nasta, virila senatoare, cu televiziunile coadă după ea, se năpustește să facă ordine și „revoluție” „în numele poporului”! Tot în numele poporului, Diana dʹArcde Bahlui cere imperios demisia Guvernului și a lui Iohannis, care, ne place, nu ne place, tocmai de popor a fost ales: 6.500.000 de votanți, în vreme ce întreg partidul ei de atunci, AUR, la Parlamentare abia a trecut de 500.000. Dintre mărimile țării, doar Patriarhul a izbutit să scape până acum de contondența unei întâlniri directe sau indirecte cu Șoșoacă, altfel, toată România e-n poziție de drepți, înspăimântată de eterna amenințare cu „proces penal!!” Care-i o prostie, n-are nici un temei legal: un senator poate interpela miniștrii, dar în Parlament, nu când poftește și la orice colț de stradă! A izbutit să lase impresia că legitimația de senator îi îngăduie orice, oriunde, oricând, și toată suflarea, de la marii noștri oameni politici la timorații jandarmi (unde ni-s bărbații neamului?) nu-i capabilă să pună capăt umilitorului spectacol politicianist de mahala (mult sub nivelul celui practicat cândva de Vadim)! Șoșoacă vorbește „în numele poporului” cu aceeași îndreptățire cu care Jeanne dʹArc vorbea în numele Domnului. În cazul franțuzoaicei, diagnosticul de schizofrenie a fost doar parțial confirmat de medicina veacului. Probabil s-ar fi putut vorbi și despre un sindrom persecutat-persecutor: idei delirante bizare (urmărită, otrăvită, infectată), delir de grandoare și putere, alterare psiho-patologică a imaginii de sine, procesomanie, evoluția de la persecutat la persecutor. Nici prin gând nu ne-ar trece să sugerăm influența unor astfel de afecțiuni în cazuri neaoșe de-ale noastre – și nici n-o facem („proces penal!”), așa că rămâne să urmărim în continuare desfășurarea evenimentelor până în punctul final al ridicolului: Șoșoacă președinte. După care, firește, ne vom strânge catrafusele și vom cere azil politic la Chișinău – că atâta colț de Românie cât de cât normală pare să mai rămână! Cinstit vorbind, mi-e și milă de senatoarea aleasă de ieșenii mei, cumva inocentă în aventura ei politică, probabil și animată de prea multe gânduri bune, rău slujite în agora – dar mai milă mi-e de români și de România. În ce hal de disperare au ajuns dacă o gureșă oarecare poate să-i le ia mințile în halul ăsta, făcându-i să-i dea deznădăjduită ascultare! Principala vină nu-i a ei, ci a noastră, a tuturor, și a televiziunilor: dacă ar „uita-o” barem câteva zile, penibilul fenomen aducător de suspect rating Șoșoacă s-ar dezumfla fără barem un fâsâit! Mimând seriozitatea, profesionalismul și imparțialitatea, televizioniștii noștri se amuză în sinea lor, la fel cum o fac când îl lasă pe Becali să peroreze minute-n șir în deplina superbie a delirului său mistic. Desigur, sunt conștienți că difuzează în răbdătorul eter tâmpenii și absurdități, dar se consolează cu gândul că onor telespectatorul se amuză la rându-i, și, desigur, cu punctele de rating ilicit contabilizate. Numai că mulți văd, nu toți pricep până la capăt, și-i plină țara de analfabeții funcționali. În cazul Șoșoacă, gogoașa umflată de televiziuni e-atât de înfoiată, încât orice este posibil, inclusiv, cum urât coșmar am avut, o… candidatură la prezidențiale! Cineva, în presă, sugera că fenomene tip Șoșoacă sunt firești și, până la urmă, politically correct, tolerabile, invocând numele Marinei Le Pen și al lui Jirinovschi. Despre Le Pen am scris cu alt prilej; cât despre Jirinovschi: într-adevăr, și el pretinde că vorbește în numele poporului. Și el este un populist gălăgios, care promite aiurea câte-n lună și-n stele (votca se va distribui gratuit, la fel și lenjeria intimă!!), numai că este vorba de un intelectual autentic, doctor în filosofie (cu teza „Trecutul, prezentul și viitorul națiunii ruse”), vorbitor de rusă, engleză, franceză, germană și turcă, specialist în limbi orientale, candidat la prezidențiale contra lui Elțân, autor de cărți ș.a.m.d. Într-adevăr, zărghit: spune despre România că-i „un stat artificial creat, locuit de țigani italieni”, dar și că „Moldovenii sunt români, să-i lăsăm să se ducă acolo, în România.” Oricum, alt calibru al prestației politice, un mai elevat nivel al discursului. Între altele, s-a dus la un protest al minerilor și… i-a convins de totala lipsă de viitor a mineritului! Adică, nu spune, ca alții, doar ceea ce place să fie auzit și aplaudat!