Mircea Radu IACOBAN

Un condeier ieșean, C.P., care ia la bani mărunți într-o viitoare carte cu chipuri și măști realitățile culturale proprii „epocii de aur” după cum erau oglindite în presa vremii, mă roagă să contribui la împlinirea actului editorial cu parte din mărturiile foto pe care din belșug le dețin. Ceea ce nu-i deloc ușor, fiindcă-s tezaurizate în felurite cutii, albume cu câte cinci-zece imagini înghesuite una peste cealaltă sub celofanul aceleiași file, ori în valize de altădată prin podul casei, la un loc cu benzi video și audio, role de film, dischete, CD-uri ș.a.m.d. În bună parte trăiesc drama incomunicabilității: m-am străduit să le păstrez grijuliu pe toate și… mai toate m-au trădat! Cu o singură excepție: fotografiile. Am căutat în tot Iașul un aparat de proiecție pe 16 mm să pot barem revedea, dacă nu și copia, zecile de metri din pelicula prețioasă acum, rămasă după montajul filmelor tv. de odinioară: n-am găsit unul! Cândva era plină țara: până și caravanele cinematografice care colindau satele tot aparatură pe 16 mm aveau: nici urmă de ele azi, parcă pur și simplu au intrat în pământ! Despre dischete, ce să mai vorbesc? Zac mute, demne, țepene și neatinse de cine știe când: computerele nu mai au fanta minune care să le înghită și să le decodeze. Poate ce-i înregistrat pe ele cu decenii în urmă nu face doi bani, poate, dimpotrivă, ar surprinde cu noutatea vechiturilor neumblate și uitate – cine și cum să mai afle? Cu benzile video, altă dandana: de s-ar găsi vreun videocasetofon funcționabil uitat în lada de sub cauciucurile de vară din garaj, n-ai cum să-l conectezi, fiindcă orgolioasele televizoare de azi nu mai îngăduie primitiva mufă euroscart. Și am zeci de casete, unele filmate la importante evenimente, majoritatea culturale, de care mai nimeni nu-și amintește! Ne iluzionăm când credem că CD-urile și DVD-urile sunt făr-de moarte: cele prea vechi ori clămpănesc potrivnic în unitatea de redare, ori sunt inscripționate cu offis-uri antice și, la citire, apar ciudate hieroglife. Benzile audio au trădat primele: cum erau de tip C, friabile și neperformante, timpul le-a sfarogit și acum se rup din metru-n metru – asta în ipoteza în care s-a păstrat vreun magnetofon dispus să le citească. Găsesc și sumedenie de diapozitive – am avut vreodată și proiector? Nu-l aflu nicicum. Tot bătrâna poză pe carton a rămas „să țină frontul” amintirilor și, selectând imaginile trimise la tipar, dau peste adevărate surprize. Iată una care, format A-3 fiind, n-a încăput în scanner: o trimit cu îngrijorare în tipografie, fiindcă-i exemplar unic - și eu îi uitasem existența! Este o fotografie colectivă a personalului artistic al Teatrului Național din Iași în 1986. Vreo 70 de chipuri: „vechea gardă” a Naționalului, aproape toți trecuți „dincolo”, flancată de noua generație reprezentată de trupa de la Suceava – Carmen Tănase, Radu Duda, Adrian Păduraru și ceilalți. Intenționam să o publicăm într-unul din caietele-program ale Naționalului, dar nu ni s-a îngăduit dintr-un motiv pur și simplu cretin: „Este lipsă de modestie să dați publicității o fotografie-coadă de păun așa cum era cea atât de cunoscută a Societății Junimea”. I-am arătat Secretarului cu propaganda de atunci câteva astfel de imagini „contemporane” afișate la panoul absolventelor școlii de moașe, ori ale mecanicilor de la Depoul CFR, publicate în ziarul local, dar nu l-am convins… Altă fotografie, cu adevărat unică, a fost făcută în mai 1966, la prima ședință a Colegiului de redacție al nou-înființatei reviste „Cronica”. Sunt adunați în jurul mesei redacționale Const. Ciopraga, MRI, Ilie Grămadă, A. Lupșa, Al. Dima, I. Todosia, C. Munteanu, Al. Andriescu, I. Puha, N. Țațomir, Gavril Istrate, George Lesnea, C. Sturzu, C. Ștefanache, N. Barbu. Iată-mă-s uitat în prezidiu… și-n viață, toți ceilalți de mult plecând definitiv… Situație care se repetă aidoma la Adunarea generală a scriitorimii ieșene din 1972: din fotografia cu 13 personaje (între Zaharia Stancu, George Lesnea, Titus Popovici, Ioanid Romanescu) sunt cel deocamdată exceptat până la următoarea convocare a adunării generale… printre nori. Alte zeci și zeci de imagini: instantanee de la edițiile Festivalului internațional de poezie „Mihai Eminescu”, la care a participat toată floarea scriitorimii române, alături de reputați poeți și critici din străinătate, răsunătoare lansări de cărți la Iași (Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Toader Hrib, Grigore Vieru, Mihai Ursachi, Alain Guillermou), simpozioane precum cel desfășurat la Iași și la Suceava cu consistentă participare internațională („Scriitorii pe urmele celui de al II-lea Război Mondial”), călătorii de documentare, aniversări, dezbateri, întâlniri cu cititorii. ș.m.a. Semne că exista o viață scriitoricească mult mai animată. Și mai închegată ca solidaritate de breaslă. 

Barem să ne uităm la pozele de odinioară!