Mircea Radu IACOBAN

Pe vremuri, instituția cozii era oficializată, intangibilă, omniprezentă și de-a dreptul emblematică pentru întreg „lagărul socialist”. Voiai ceva? Așează-te cuminte la coadă – pretutindeni, de la „Alimentara” la Farmacie, de la librărie (o, tempora!) la butelii, de la pâine la lapte, de la casa de bilete CFR la chioșcul de ziare (din nou: o tempora!). La începuturi era semn al progresului: numai în epoca de piatră ciosvârta o înșfăca ăl mai forțos, în „epoca de aur” te așezai civilizat la rând. Bune și „tacâmurile”! Doar ici-colo coada nu funcționa: la pașapoarte (de unde și de ce coadă?), la cimitire, unde nu se înghesuia nimeni să intre peste rând, ori la secțiile de votare (că, oricum, rezultatul se știa: 98,4% pentru). Taică-meu a fost profund nemulțumit atunci când, după 1989, s-a desființat coada la lapte: acolo, la patru dimineața, se întâlnea cu pensionarii lui din bloc ca să înjure în (relativă) liniște guvernul… Când, în concediu, ajungeam la Neptun, îmi lăsam soața la recepția hotelului, să se ocupe de cazare, iar eu mă așezam direct la interminabila coadă de la stația PECO: numai pe litoral puteai să-ți faci un plin de benzină fără cartelă. Prima noapte la mare ne-o petreceam cu toții la nesfârșita coadă ce înainta ca melcul, fiindcă prevăzătorii provinciali aduseseră în portbagaj canistre și după ce – victorie! – izbuteau să le umple, două săptămâni soarele verii înfierbânta bidoanele și extrăgea firicele de damf benzinatec ce împuțea toată mașina. Nu strâmba nimeni din nas, devenise un parfum jinduit, distins și aristocratic! Pe net circulă seturi de fotografii cu români la coadă în „epoca de aur”: chipuri ostenite și resemnate înșiruite jalnic în dreptul unor magazine cu rafturile goale. Sunt postate și documente-mărturii ale mizeriilor și umilințelor vremii. Citite azi, par de pe altă lume: Ilie Ionel, din Ostroveni-Vâlcea, primește răspunsul oficial nr. 2361/1989: „În legătură cu scrisoarea Dvs. adresată tov. Prim Secretar al Comitetului Județean Vâlcea al PCR, prin care solicitați să fiți arondați pentru a primi ouă de la unitatea 124 Alimentara în loc de unitatea 6 Agrocoop, vă comunicăm că am dispus la ICS Alimentara Rm. Vâlcea efectuarea acestei modificări începând cu trimestrul IV 1989 pentru tot blocul S-1.” Ce să vezi, la intervenția Primului secretar s-a aprobat… mutarea celor șase ouă pe lună „precomandate”! Să râzi și să nu crezi! S-ar zice că instituția cozii și-a cam dat duhul; acum mai apare pe la Poliție, unde sute de tineri așteaptă încolonați cazierul necesar obținerii pașaportului (n-am să înțeleg niciodată de ce Poliția cere un act emis tot de… Poliție și nu și-l ia singură!), la Policlinici, la RAR, la obținerea actelor de stare civilă, dar, culmea, cele mai mari cozi se înregistrează în 2020 nu la noi, ci în țări mult mai înstărite! Săptămâna trecută, mai mult de 1000 de oameni se înșirau pe patinoarul de la Geneva pentru a primi gratuit un pachet cu alimente (în Elveția, dintre cei 8,6 milioane de locuitori, 660.000 sunt declarați săraci – ar fi interesant de știut care-i pragul de la care cetățeanul intră în protejata categorie). Federația Europeană a Fondurilor Alimentare susține că astfel de mese gratuite sunt cerute nu în Albania, Bulgaria, România, ci mai ales în Italia, Franța, Spania și Belgia! Mai nou, italienii stau la coadă și la casele de amanet, care și-au prelungit programul: „Pensia îmi ajunge doar pentru plata chiriei, amanetez ce mai am prin casă”. Cozi nesfârșite la Banca de alimente din Pittsburg, Pennsylvania, ori la cea din San Antonio (Texas). Am văzut fotografia din Texas: șir de peste doi kilometri, pe patru rânduri. Numai că… de mașini. Supliciul cozii la primirea pachetului americanii l-au mai îndulcit cumva: nu stau la rând ca la noi, ore-n șir în picioare, în ger ori îndurând zăpușeala, ci tolăniți pe canapeaua mașinii cu aer condiționat, adesea nouă și scumpă, ascultând radioul și trăgând din trabuc. La urma urmei, tot aia-i, coada rămâne coadă, exprimând cu tristețe incapacitatea omenirii de a-și hrăni miliardele de locuitori, dar, tot odată, și mentalitatea lui „de ce să nu iau, dacă mi se dă degeaba?” – parc-aș crede că veniturile americanului declarat sărac i-ar face fericiți pe mulți dintre românașii noștri”! Care trebuie să se pregătească pentru iminenta coadă a secolului: la primirea vaccinul antiCovid. Deocamdată e cam ca-n povestea cu pielea ursului din pădure, dar deja se fac liste, se stabilesc criterii și, în pofida declarațiilor că mulți nu se vor vaccina, a-nceput înghesuiala, ghionturile și revendicările. TVR solicită derogare pentru salariații săi; de-o obține, nu văd cum nu li s-ar da, în aceeași ordine a îndreptățirii clamate, și tuturor posturilor radio și tv., după care gazetelor on-line, groparilor, factorilor poștali, academicienilor, paracliserilor, aducătorilor de pizza, pădurarilor, fizioterapeuților ș.m.a., fiindcă fiecare trebușoară își are locul și importanța ei în funcționarea societății acut primejduite de-o biată moleculă. Autoritățile vor decide cine-i într-adevăr necesar și prețios; să te ții scandaluri! Aștept Capitala.